 | as |
|
| Balanţă [ ba-lan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU balanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului balanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru balanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a balanța (forma la infinitiv) A balanța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Instrument pentru măsurarea forțelor (ex. greutatea) sau a cuplurilor de forțe prin echilibrare cu forțe cunoscute. După principiul de funcționare pot fi: cu pîrghie, cu arcuri, electrotensionometrice, hidraulice, hidrostatice; cîntar. ♦ Balanță romană = Instrument manual alcătuit dintr-un braț liber cu greutate, prevăzut la capete cu un platou pentru așezarea greutăților de măsurat. Balanta Roberval = Balanta cu pîrghie dublă și brațe egale pentru cîntărirea maselor pînă la 10 kg. Balanta analitică = balanta folosită în analiza cantitativă. Permite cîntăriri cu o precizie de 0,0001 g (b.a. obișnuită) sau de 0,000001 g (microbalanță). B.a. poate fi cu oscilații libere sau cu amortizoare, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia balanta Balanta electronică = dispozitiv modern de cîntărire, care afișează direct masa măsurată. ♦ Expl. A pune în balanta = a ține seama de fapte, de argumente înainte dea lua o hotărîre. 2. (economie) Comparație, raportare între indicatorii necesar a fi corelați, echilibrați; concret tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. ♦ Balanta materială (cu indicatorii exprimați în unități naturale; ex. comparația între resurse și consum, în tone, în cazul unui produs). Balanta valorică (cu indicatorii în expresie bănească; ex. un buget) Balanta economiei naționale = sistem de balanta și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei unei țări; cuprinde ca părți mai importante: balanta produsului social, balanta venitului național și balanta forței de muncă. Balanta legăturilor dintre ramuri = model economico-matematic prin intermediul căruia se exprimă și se determină conexiunile proceselor de producție și consum din cadrul economiei naționale. Balanta comercială = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări. Balanta de plăți = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea; deficitul ei determină diminuarea rezervelor valutare și a convertibilității. Balanta de conturi (sau de decontare) = raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor. Balanta de venituri și cheltuieli = raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. (contabilitate) Balanta de verificare = raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ, balanțe, substantiv feminin 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pîrghie cu brațe egale sau neegale, la capetele cărora se pun (de obicei pe talere), de o parte, obiectul de cîntărit și, de cealaltă parte, greutatea-tip care echilibrează acest obiect. vezi cîntar, cumpănă. • Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cîntări cu o precizie de o zecime de miligram. Balanță romană = balanță formată dintr-o pîrghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal; pe brațul mai lung și gradat alunecă o greutate, care echilibrează obiectul de cîntărit pus pe talerul sau în cîrligul aflat la capătul brațului mai scurt. Balanță zecimală (sau cu basculă) = basculă. • Expresia: A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor. A apleca balanța (în favoarea cuiva) = a fi părtinitor, a părtini pe cineva. A pune în balanță = a cumpăni faptele sau argumentele cuiva în vederea luării unei hotărîri; a compara avantajele și dezavantajele unei situații. A arunca (ceva) în balanță = a arunca în cumpănă. vezi cumpănă. • figurat (Articulat) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. figurat (Numai în expresii din domeniul financiar și comercial) Comparație, raport între două sume, conturi etc. • Balanță de verificare sau balanța sumelor = operație contabilă constînd din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. vezi bilanț. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale. Balanța comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului; diferența dintre cifra importului și cea a exportului. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective). Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru balanță: balánță substantiv feminin [Atestat: OTESCU, Hristos 27 / V: (pop) pa- / Plural: balantațe / Etimologie: franceza balance] 1 Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate 2 (Îs) -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 3 (Îe) A pune în – A compara două lucruri, două fapte sau argumente, idei diferite pentru a lua o hotărâre. 4 (Fig; îe) A ține -ța dreaptă A fi nepărtinitor. 5 (Fig; îe) A apleca -ța (în favoarea cuiva) A fi părtinitor. 6 (Ast) Constelație din emisfera australă situată între Oficus și Fecioară. 7 (Îs) – cu basculă Balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. 8 Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați. 9 (Ccr) Tabel care conține balanța (8). 10 (Îs) – de verificare Operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit. 11 (Îas) Situație a conturilor la o anumită dată. 12 (Îs) balanta comercială (a unei țări) Raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ, balanțe, substantiv feminin 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. • Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. • Expresia: A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. forme articulat Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (finanțe) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concret) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. • Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din limba franceza balance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ balantae forme 1) Instrument pentru măsurarea greutății (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie și două talere, care se echilibrează cu greutăți etalonate; cântar; cumpănă. * balanta de precizie (sau analitică) balanță care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. balanta romană balanță cu brațe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. 2) finanțe Raport dintre diferiți indicatori economici care trebuie corelați sau echilibrați. * balanta de verificare operație contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. balanta comercială raportul dintre valoarea generală a importului și a exportului unei țări într-o anumită perioadă. 3) la sing. Constelație din emisfera australă. * Zodia balantaei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balanței] /<fr. balance Forme diferite ale cuvantului balanta: balantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ, balanțe, substantiv feminin 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. • Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. • Expresia: A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. articulat) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (finanțe) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concret) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. • Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din limba franceza balance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ substantiv feminin 1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar. ♦ a pune în balanta = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (finanțe) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport. ♦ balanta comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; balanta contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; balanta de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an. 3. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< limba franceza balance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ, balanțe, substantiv feminin 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pârghie la capetele căreia se așază, de o parte, obiectul de cântărit și, de cealaltă parte, greutatea care echilibrează acest obiect. • Expresia: A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărâri. ♦ (Sg. articulat) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. (figurat) Comparație, raport între două sume, conturi etc. • Balanță de verificare = operație contabilă constând din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – în franceză balance. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALÁNȚĂ substantiv feminin 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. • A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (contabilitate; finanțe) Raport între două sume, două conturi etc. • Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [plural -țe. / < italiana balanza, conform latina bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru balanță: *balánță forme, plural e (în franceză balance, italiana bilancia, despre latina bilanx, -áncis, despre bis, de doŭă orĭ, și lanx, farfurie. vezi bilanț). Cumpănă, instrument de cîntărit (popular palanță). Balanță romană, cîntar, balanță cu un singur taler orĭ cu cîrlig. comerț Bilanț, darea socoteliĭ. Echilibru al socotelilor. Astr. Un semn al zodiacului (Septembre). – popular paianță (după limba neogreacă). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BALANȚĂ: BALANȚĂ s. 1. cîntar, (popular) cumpănă, (regional, mai ales în Muntenia și Olt.) terezie, (prin Transilvania) șlag, (învechit) staderă. (balanta pentru greutăți.) 2. (astronomie; articulat) cîntarul (articulat), cumpăna (articulat), (regional) tereziile (plural articulat). (balanta este o constelație zodiacală din emisfera australă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru balanță: balánță (balánțe), substantiv feminin – Cîntar. Variante palanță. Mr. palandză. Ven. balanza, de unde provin limba neogreacă μπαλάντσα sau παλάντσα, albaneză paljantsë, limba bulgară palanca. Variante, comună în vorbirea popular din Muntenia, derivă din limba neogreacă (conform Bogrea, Dacor., IV, 791). Forme diferite ale cuvantului balanta: balánțe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru balanță: balánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat balánței; plural balánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru balanță: balánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat balánței; plural balánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BALANȚA: BALANȚÁ verb I. vezi balansa. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BALANȚA: BALANȚÁ verb I vezi balansa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru balanța: balanțá v vezi balansa Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru balanță: balanță forme cumpănă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BALANTA' balansínăBALANSOÁRbalansórbalántBALÁNȚĂbalanțárebalanțátbalanțézBALANȚIÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL balanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului balanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Balánță substantiv feminin [Atestat: OTESCU, Hristos 27 / V: pop pa- / Plural: balanțățe / Etimologie: franceza balance] 1 Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate 2 Îs -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 12 Îs balanță comercială a unei țări Raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. BALÁNȚĂ balanțăe forme 1 Instrument pentru măsurarea greutății masei corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie și două talere, care se echilibrează cu greutăți etalonate; cântar; cumpănă. * balanță de precizie sau analitică balanță care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. Balanță romană balanță cu brațe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. * balanță de verificare operație contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. Balanță comercială raportul dintre valoarea generală a importului și a exportului unei țări într-o anumită perioadă. * Zodia balanțăei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. Balanță pentru greutăți. Balanță este o constelație zodiacală din emisfera australă. Balanță este o constelație din emisfera australă. |
GRAMATICA cuvântului balanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului balanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul balanță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE balanţă? Vezi cuvântul balanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul balanţă?[ ba-lan-ţă ] Se pare că cuvântul balanţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL balanță Inţelegi mai uşor cuvântul balanță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Balanță romană = Instrument manual alcătuit dintr-un braț liber cu greutate, prevăzut la capete cu un platou pentru așezarea greutăților de măsurat Roberval = B Analitică = b Electronică = dispozitiv modern de cîntărire, care afișează direct masa măsurată = a ține seama de fapte, de argumente înainte dea lua o hotărîre Economiei naționale = sistem de b Legăturilor dintre ramuri = model economico-matematic prin intermediul căruia se exprimă și se determină conexiunile proceselor de producție și consum din cadrul economiei naționale Comercială = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări De plăți = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea; deficitul ei determină diminuarea rezervelor valutare și a convertibilității De conturi sau de decontare = raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor De venituri și cheltuieli = raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc De verificare = raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități Balanță analitică sau de precizie = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cîntări cu o precizie de o zecime de miligram Balanță romană = balanță formată dintr-o pîrghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal; pe brațul mai lung și gradat alunecă o greutate, care echilibrează obiectul de cîntărit pus pe talerul sau în cîrligul aflat la capătul brațului mai scurt Balanță zecimală sau cu basculă = basculă A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor A apleca balanța în favoarea cuiva = a fi părtinitor, a părtini pe cineva A pune în balanță = a cumpăni faptele sau argumentele cuiva în vederea luării unei hotărîri; a compara avantajele și dezavantajele unei situații A arunca ceva în balanță = a arunca în cumpănă Balanță de verificare sau balanța sumelor = operație contabilă constînd din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale Balanța comercială a unei țări sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului; diferența dintre cifra importului și cea a exportului Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import Balanță comercială pasivă sau deficitară = predominarea importului față de export Balanță de plăți internaționale = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei sau altor țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă sau de la țările respective Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile Balanță comercială a unei țări = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată Balanță comercială a unei țări = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului ♦ a pune în balanta = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre ♦ balanta comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; balanta contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; balanta de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărâri Balanță de verificare = operație contabilă constând din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată Balanță comercială a unei țări = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de un an; balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL balanță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gură de ham?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul balanță are forma: balánțe
