 | as |
|
| Balamut [ ba-la-mut ] VEZI SINONIME PENTRU balamut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului balamut în mai multe dicționareDefinițiile pentru balamut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru balamut: balamút, -ă substantiv și adjectiv (rut. poloneză balamut, înșelător, palavragiŭ, fanfaron. vezi bălăcesc). Vechĭ. Înșelător, șarlatan. Azĭ. Muntenia Om care vorbește încurcat, bîlbîit, tont, prost (Cp. cu bădăran). Moldova Măsluit (vorbind de cărțile de joc). vezi șuler. Forme diferite ale cuvantului balamut: balamut-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru balamut: balamút1, balamută [Atestat: MOXA, 387/30 / Plural: balamutuți, balamute / Etimologie: ucr бaлaмyт] 1-2 smf, a (Înv) (Om) seducător. 3-4 smf, a (Om) mincinos. 5-6 smf, a (Înv) (Om) bârfitor. 7 a (Ljc) Măsluit1. 8-9 smf, a (Om) mut din naștere. 10-11 smf, a (Om) bâlbâit. Forme diferite ale cuvantului balamut: balamută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru balamut: balamut adjectiv, substantiv verbal BÎLBÎIT. BÎRFITOR. BLEG. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. GÎNGAV. GÎNGĂVIT. GÎNGÎIT. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PONEGRITOR. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru balamut: balamút (balamúți), adjectiv – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. poloneză, rut., limba cehă, limba rusă balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). învechit, aproape ieșit din uz. Forme diferite ale cuvantului balamut: balamúți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BALAMUT: BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (regional) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și forme Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din limba rusă balamut. Forme diferite ale cuvantului balamut: balamut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru balamut: balamút2 substantiv masculin [Atestat: BĂCESCU, P. 20 / Plural: balamutuți / Etimologie: nct] (Pop) 1 Peștele Pneumotophorus (Scomber) colias. 2 Exemplar mare din specia Scomber scombrus. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru balamut: balamút (învechit, popular) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural balamúți; adjectiv feminin, substantiv feminin balamútă, plural balamúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru balamut: balamut, balamuți, substantiv masculin om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru balamut: balamút substantiv masculin, adjectiv masculin, plural balamúți; forme singular balamútă, plural balamúte. Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BALAMUT: BALAMÚT substantiv, adjectiv verbal ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru balamut: balamut substantiv, adjectiv verbal ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR. SEDUCĂTOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BALAMUT: BALAMÚT adjectiv verbal măsluit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru balamut: balamut adjectiv verbal MĂSLUIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BALAMUT' bălămáriBALAMÍȘbalamíș-bálmoșBALAMÚCBALAMÚTBALAMUȚÍBALAMUȚÍEbalamuțírebalamuțít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL balamut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului balamut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Balamút1, balamută [Atestat: MOXA, 387/30 / Plural: balamutuți, balamute / Etimologie: ucr бaлaмyт] 1-2 smf, a Înv Om seducător. 20 / Plural: balamutuți / Etimologie: nct] Pop 1 Peștele Pneumotophorus Scomber colias. |
GRAMATICA cuvântului balamut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului balamut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul balamut poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE balamut? Vezi cuvântul balamut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul balamut?[ ba-la-mut ] Se pare că cuvântul balamut are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL balamut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trage la aghioase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul balamut are forma: balamúți
La singular substantivul balamut are forma: balamútă
