eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție balacari


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Bălăcări [ bă-lă-că-ri ]
VEZI SINONIME PENTRU bălăcări PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului balacari în mai multe dicționare

Definițiile pentru balacari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a bălăcări
Verbul: a bălăcări (forma la infinitiv)
A bălăcări conjugat la timpul prezent:
  • eu bălăcăresc
  • tu bălăcărești
  • el ea bălăcărește
  • noi bălăcărim
  • voi bălăcăriți
  • ei ele bălăcăresc
VEZI VERBUL a bălăcări CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI:
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV.

1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A se bălăci. Niște rațe leșești... bălăcăreau și măcăneau. MACEDONSKI, O. III 110.

2. reflexiv (Regional) A se certa, a se înjura, a se batjocori; a rosti cuvinte triviale.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BĂLĂCĂRI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI:
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV.

1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A (se) bălăci.

2. reflexiv recipr. și tranzitiv figurat (familial) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase.

– conform sârbo-croată balakati.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂLĂCĂRI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI:
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV.

1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A (se) bălăci.

2. reflexiv recipr. și tranzitiv figurat (familial) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase.

– conform limba sârbă balakati.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂLĂCĂRI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI:
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV.

1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A se bălăci.

2. reflexiv figurat (regional) A se certa, a se batjocori; a-și spune unul altuia cuvinte triviale.

– limba sârbă balakati.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bălăcări
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bălăcări:
bălăcări1 verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: LB / prezentul indicativ: balacariresc / Etimologie: srb balakati] 1-2 A (se) vorbi de rău. 3-4 (Pfm) A (se) certa. 5 (Reg) A spune trivialități Si: a bălăcători.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

bălăcări
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru bălăcări:
bălăcări, bălăcăresc

I. vezi t. a adresa vorbe injurioase; a certa rău

II. vezi r. a se certa cu cineva adresându-și cuvinte injurioase
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

bălăcări
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bălăcări:
bălăcărí (a balacari) (familial) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăcărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăcăreá; conjunctiv prezent 3 să bălăcăreáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bălăcări
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bălăcări:
bălăcărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăcărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăcăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bălăcăreáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bălăcări
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bălăcări:
bălăcărí2 verb reflexiv: [Atestat: MACEDONSKI, O. III, 110 / prezentul indicativ: balacariresc / Etimologie: nct] (Rar) A se bălăci (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BALACARI'
balabúșcăbalabústăBALÂCbălăcărealăbălăcăríbălăcăríebălăcărírebălăcărítbălăcăritúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bălăcări
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bălăcări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Bălăcări1 verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: LB / prezentul indicativ: bălăcăriresc / Etimologie: srb balakati] 1-2 A se vorbi de rău.
Bălăcărí a bălăcări familial verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăcărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăcăreá; conjunctiv prezent 3 să bălăcăreáscă.
III, 110 / prezentul indicativ: bălăcăriresc / Etimologie: nct] Rar A se bălăci 1.

GRAMATICA cuvântului bălăcări?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bălăcări.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bălăcări poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE bălăcări?
    Vezi cuvântul bălăcări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bălăcări?
    [ bă-lă-că-ri ]
    Se pare că cuvântul bălăcări are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Istoria modernă?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a duce de căpăstru; a lua în povod
    a se găsi într-o situație favorabilă
    a în trecut epoca de la sfârșitul evului mediu, cuprinsă între 1453 căderea constantinopolului și revoluția franceză din 1789; b curent epocă cuprinsă între revoluția franceză din 1789 și unirea din 1918
    depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege sau de uz
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app