 | as |
|
| Maria [ ma-ri-a ] VEZI SINONIME PENTRU maria PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ave maria în mai multe dicționareDefinițiile pentru ave maria din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a maria (forma la infinitiv) A maria conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARIA: MARIA, ebraică Maryam cu sens neclar. I. A. Din latina Sanda Maria: Simtă-Mărie (BCI212) și Sîntămărie sau Stămărie. Feminine: 1. Maria și Măria (C Ștef); Mărie (Ștef); Mărie și Rie forme (A Gen II 71). B. Diminutive: Marica, d-na lui Brîncoveanu; Mărica (Dm; C Ștef); Mariica (C Ștef; 16 B II 379); Măriica (C Ștef; 16 A III 54); Marică, olt. (Sd XXII). 2. Maricuța (16 A III 460; Băl II; Ard I 212 etc.); Măricuța. 3. Maricica, ard. (Paș). 4. Marița (Ștef; C Bog; Paș; 16 A I 430; 17 A II 279); Mărița = Mărica (17 A I 219); scurtat, Rița (Ard; Cand 166); Rițești substantiv Dm; 16 A 53). Marițica și Țica (etim. Paș). 5. Marioară (Paș); cu afer.: Oara (Paș); Măriorița (Sd XIX 126). 6. Măriucă și Uca (etim. Paș). 7. Măriuța (Ștef) și Mariuța (16 A I 400); Mănuță și Uța (Paș; Cand); Mariuțan, Gh. (D Buc); 8. + -ca și cu sinc.: Maruca Rosetti. 9. Cu sinc. lui i + -ușca: Marușca și Mărușca (Dm; Ștef; etc.). 10. + -ța și cu sinc.: Maruța (C Ștef;17 B IV 266); cu afer.: Ruțica, ard. (etim. Paș). 11. Marula forme (Sd XV 97), fiica Tudorei din Tîrgșor, la an. 1600, soția banului Mihalcea (17 B I 233). 12. Alte ipocoristice: Mia; Mița (Cotr 55); Riți etc. 13. Marioara + Marga: Marghioara. Unele diminutive romînești au trecut la greci în epoca fanariotă: Mαρίϰα, Mαρίτσα, Mαριώρα, Mαριωρίτσα (But). 14. -ioane: Marioane, act. (Jiul ard.). II. Masculine: 1. Mariescu (M mar). 2. Maricu b. (17 B 1357); olt. (Cand). 3. Marica b. (Sur VI); Măricești s. 4. Măruș (< Măriuș), Ion (verb reflexiv: C). 5. Marușcin, Dan, mold., 1606, (Buc.), matronim și -a forme (16 A I 426) marital, format din n. precedent. 6. Maricar, I. (Buc.). 7. Măriță cojocar, 1620, munt. (Viața Feudală 1957 (p. 54), sau < adjectiv mare. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Maria: Maria (Sfânta Fecioară, Maica Domnului), unicul copil al bătrânilor Ioachim și Ana. La vârsta de 3 ani a fost adusă și lăsată la templu până la 12 ani, după care, logodită cu Iosif, a fost vestită de îngerul Gavriil că va zămisli de la Duhul Sfânt și va naște pe Iisus, ceea ce s-a împlinit în peștera din Betleem în anul 753 (ab urbe condita). După fuga în Egipt s-a înapoiat la Nazaret, unde a viețuit Iisus până la vârsta de 30 de ani, când și-a început opera de mântuire. A fost prezentă în multe împrejurări din viața Lui, dintre care cea mai dureroasă lângă crucea răstignirii, când Iisus a încredințat-o lui Ioan evanghelistul spre a-i purta de grijă. S-a aflat împreună cu apostolii la Cincizecime, după care, potrivit Tradiției, a mai trăit 11 ani. Biserica o venerează închinându-i patru sărbători: Nașterea la 8 septembrie, Intrarea în termen bisericesc la 21 noiembrie, Buna-Vestire la 25 martie și Adormirea la 15 august. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria: Maria forme numele mai multor imparătese din Austria: MARIA DE AUSTRIA, regina Ungariei, sora lui Carol Quintu (1503-1558); MARIA TEREZIA, fiica împăratului Carol VI, căruia îi urmă pe tron în 1740; sub dânsa se făcu răsboiul de Șapte ani și pima desmembrare a Poloniei: ea fu mama împăratului Iosif II si a Mariei Antoaneta (1717-1780). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria: Maria (Sfânta) forme Maica Domnului, fiica sfântului Ioachim și a sfintei Ana, soția lui losif (sărbătoare ce cade în ziua de 15 August și 8 Septembrie). ║ (Viteancă, adică din Betania), sora Martei și a lui Lazăr, a cării zi, ce cade în săptămâna luminată, e ținută de popor cu odihnă și post. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria: Maria forme numele mai multor regine din Franța: MARIA DE MEDICIS, a doua soție a lui Henric IV, mama lui Ludovic XIII, regentă dela 1610-1614, muri în exil (1574-1642); MARIA ANTOANETA, fiica împărătesei Maria Terezia; se căsători în 1770 cu Ludovic XVI si muri pe eșafod (1755-1793). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Maria: Maria, soția lui Cleopa, numită în Noul Testament și mama lui Iacov și Iosie; este vară primară cu Maica Domnului. A făcut parte din grupul femeilor mironosițe, care au urmat lui Iisus pe drumul Golgotei și apoi la mormânt. Este sărbătorită la 23 mai. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria: Maria (Principesă de Edimburg) forme născută 29 Oct. 1875 și devenită în 1893 soția lui Ferdinand de Hohenzollern ( vezi acest nume). Regina României dela 1914, se devotă răniților și suferinzilor în cursul răsboiului austro-român (1916-1918). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARIA: MARIÁ, mariez, verb I. reflexiv și tranzitiv (Franțuzism) A (se) căsători. ♦ figurat A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [ pronunție: -ri-a] – Din limba franceza marier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARIA: MARIÁ, mariez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) căsători. ♦ figurat A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [ pronunție: -ri-a] – Din limba franceza marier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARIA: MARIÁ verb reflexiv, trecut 1. a (se) căsători. 2. (figurat) a (se) potrivi, a (se) combina. (< limba franceza marier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru maria: mariá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mariéz, persoana a treia singular: el / ea și plural mariáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mări/a: Mări/a, -ca vezi Maria I A, B 1. Forme diferite ale cuvantului mari/a: mari/a-ca Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'AVE MARIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
GRAMATICA cuvântului Mări/a? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mări/a. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mări/a poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE maria? Vezi cuvântul maria desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul maria?[ ma-ri-a ] Se pare că cuvântul maria are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Mări/a Inţelegi mai uşor cuvântul mări/a dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMarița Ștef; C Bog; Paș; 16 A I 430; 17 A II 279; Mărița = Mărica 17 A I 219; scurtat, Rița Ard; Cand 166; Rițești substantiv Dm; 16 A 53 |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aerobic, -ă, aerobici, -ce, adjectiv în sintagma gimnastică aerobică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul maria se conjugă: ei ele mariáză
