 | as |
|
| Autor. subst. [ a-u-tor-. subst. ] VEZI SINONIME PENTRU autor. subst. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului autor subst în mai multe dicționareDefinițiile pentru autor subst din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTOR. Subst.: AUTOR. substantiv Autor, artist al cuvîntului, maestru al cuvîntului; scriitor, condeier (rar), literat, literator (învechit); narator (livresc), povestitor, povestar (regional), povestaș (regional). Autoraș (deprindere), scriitoraș (deprindere), feștelitor de hîrtie (deprindere), scrib (deprindere), scribăreț (rar). Umorist; parodist. Cronicar, analist. Hagiograf. Nomograf. Logograf (ant.). Prozator; romancier; nuvelist. Fabulist. Dramaturg; tragic (rar); comediogrâf; mimograf; vodevilist; scenarist, libretist. Textier. Poet, cîntăreț, cîntător (învechit), bard, rapsod; stihuitor, stihar (rar), versuitor (învechit), glosator, versificator, poetaș (deprindere), poetard (deprindere), poetastru (deprindere). Sonetist; cupletist; psalmist. Poet-cîntăreț, rapsod (în Grecia antică), aed (ant.), bard (la vechii celți); trubadur, menestrel. Critic, eseist. Publicist, ziarist, jurnalist, gazetar, gazetăraș (deprindere). Pamfletar, pamfletist, foiletonist (rar). Scriitorime. Adj. Scriitoricesc; gazetăresc; pamfletăresc. Vb. A scrie, a crea, a compune; a versifica, a stihui (rar), a versui (învechit). vezi artă, artist, cinematografie, cîntăreț, dramaturgie, jurnalistică, literatură, muzicant, poezie. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. vezi scriitor. Lenin este autorul studiului filozofic «Materialism și empiriocriticism». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi». ▭ Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5. • Drepturi de autor vezi drept. ♦ Persoană care face, care produce ceva. Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin. ▭ Tulimeni ( = gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a verb reflexiv:eo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Persoană care comite o faptă condamnabilă (o infracțiune, un delict, o crimă etc.), participînd direct sau indirect la comiterea ei. Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime. – Pronunțat: a-u-. Forme diferite ale cuvantului autor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autor: autor, autoroare substantiv masculin și feminin [Atestat: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-uautor / V: (înv) autorre sm, avtautor substantiv masculin / Plural: autori, autoroare / Etimologie: lat auctor] 1 (înv) Persoană care este cauza primă a ceva. 2 (Înv) Creator al unui anumit fapt. 3 (Înv; fig) Tată ceresc. 4 (Jur; înv) Strămoș comun sau părinte. 5 Creator al unei opere artistice. 6 (Spc) Scriitor. 7 (Pex; înv) Carte care conține opera unui scriitor. 8 Inventator. 9 (Îs) Drepturi de autor Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. 10 (Fam; îe) După unii autori Potrivit părerilor unora. 11 (Jur; înv; frm) Cel de la care avem un drept, o proprietate. 12 (Spc) Persoană care comite o infracțiune. Forme diferite ale cuvantului autor: autoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR autori m. 1) Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică etc. autorul romanului. 2) Persoană care a inventat sau a produs ceva. autor al unei noi doctrine. 3) juridic Persoană care a săvârșit în mod nemijlocit o infracțiune. autorul crimei. /<lat. auctor, italiana autore, limba franceza auteur Forme diferite ale cuvantului autor: autori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ specializare Persoană care comite o infracțiune. [ pronunție: a-u-] – Din limba franceza auteur, latina au[c]tor. Forme diferite ale cuvantului autor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ specializare Persoană care comite o infracțiune. [ pronunție: a-u-] – Din limba franceza auteur, latina auctor. Forme diferite ale cuvantului autor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru autor: *autór, -oáre substantiv (în franceză auteur, despre latina auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după limba rusă ávtor. Forme diferite ale cuvantului autor: -oáre artîrd Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. ♦ Persoană care face, care produce sau comite ceva. [ pronunție: a-u-] – în franceză auteur (neologism din limba latină au[c]tor). Forme diferite ale cuvantului autor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [pronume a-u-. / < latina auctor, conform italiana autore, limba franceza auteur]. Forme diferite ale cuvantului autor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTOR: AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (învechit) izvoditor, (grecism învechit) singraf. (autor al unei opere.) 2. scriitor. (autor meu preferat.) 3. creator, realizator. (autor filmului.) 4. făptaș, făptuitor, (învechit) pricinuitor. (autor furtului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTÓR: AUTÓR, -OÁRE substantiv masculin forme 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. (< limba franceza auteur, latina auctor) Forme diferite ale cuvantului autor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru autor: autór (autóri), substantiv masculin – Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică. latina autor (secolul XIX). – derivat autoare, substantiv feminin Forme diferite ale cuvantului autor: autóri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru autor: autor m. 1. cauza primă a unui lucru: creator, inventator; 2. cel ce a făcut o carte: scriitor; 3. opera însăși: autorii cei vechi. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autor: autór substantiv masculin (silabe a-u-), plural autóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autor: autór (a-u-) substantiv masculin, plural autóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUTOR SUBST' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Autor, autoroare substantiv masculin și feminin [Atestat: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-uautor / V: înv autorre sm, avtautor substantiv masculin / Plural: autori, autoroare / Etimologie: lat auctor] 1 înv Persoană care este cauza primă a ceva. 9 Îs Drepturi de autor Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. 10 Fam; îe După unii autori Potrivit părerilor unora. AUTÓR autori m. Autorul romanului. Autor al unei noi doctrine. Autorul crimei. Autor al unei opere. Autor meu preferat. Autor filmului. Autor furtului. Autor al unei opere. Autorul meu preferat. Autorul furtului. |
GRAMATICA cuvântului autor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autor poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE autor. subst.? Vezi cuvântul autor. subst. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autor. subst.?[ a-u-tor-. subst. ] Se pare că cuvântul autor. subst. are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL autor Inţelegi mai uşor cuvântul autor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe▭ Tulimeni = gardieni și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a verb reflexiv:eo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL autor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: înainte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul autor are forma: autóri
