 | as |
|
| Autoimpunere [ a-u-to-im-pu-ne-re ] VEZI SINONIME PENTRU autoimpunere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului autoimpunere în mai multe dicționareDefinițiile pentru autoimpunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, substantiv feminin (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. Autoimpunerea [este] o contribuție bănească pe care o hotărăsc și o dau de bunăvoie locuitorii comunelor, satelor și stațiunilor balneo-climaterice, contribuție cu ajutorul căreia ei pot realiza lucrări și amenajări de interes local, fără a apela la fondurile bugetare și la materialele din fondul centralizat al statului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autoimpunere: autoimpúnere substantiv feminin [Atestat: DA ms / P: a-u-to-im- / Plural: autoimpunereri / Etimologie: autoimpune] 1 Fixare și plată benevolă de către o colectivitate a unei contribuții bănești Si: autoimpus1 (1). 2 Contribuție bănească rezultată din autoimpunere (1) Si: autoimpus1 (2). 3 Calculare de către sine însuși a impozitelor Si: autoimpus1 (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, substantiv feminin Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [ pronunție: a-u-] – Auto1- + impunere (după limba rusă samooblojenie). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, substantiv feminin (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. – Din auto1- + impunere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE substantiv feminin Contribuție bănească stabilită și dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [< auto1- + impunere, după limba rusă samooblojenie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE autoimpunerei forme Contribuție benevolă în bani sau în muncă cu care o colectivitate participă la executarea unor lucrări locale de interes obștesc. [G.-D. autoimpunerii] /auto- + impunere Forme diferite ale cuvantului autoimpunere: autoimpunerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, substantiv feminin Contribuție bănească (prezentată ca) dată de bunăvoie pentru o lucrare de interes public. [ pronunție: a-u-] – Auto1- + impunere (după limba rusă samooblojenie). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOIMPUNERE: AUTOIMPÚNERE substantiv feminin contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după limba rusă samooblojenie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autoimpunere: autoimpúnere (a-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat autoimpúnerii; plural autoimpúneri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autoimpunere: autoimpúnere substantiv feminin (silabe a-u-) → impunere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUTOIMPUNERE' autoimitáreautoimitátAUTOIMPRECÁȚIEautoimpúneautoimpúnereautoimpúsAUTOIMÚNautoimunitáteAUTOIMUNIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autoimpunere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autoimpunere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Autoimpúnere substantiv feminin [Atestat: DA ms / P: a-u-to-im- / Plural: autoimpunereri / Etimologie: autoimpune] 1 Fixare și plată benevolă de către o colectivitate a unei contribuții bănești Si: autoimpus1 1. AUTOIMPÚNERE autoimpunerei forme Contribuție benevolă în bani sau în muncă cu care o colectivitate participă la executarea unor lucrări locale de interes obștesc. |
GRAMATICA cuvântului autoimpunere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autoimpunere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autoimpunere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE autoimpunere? Vezi cuvântul autoimpunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autoimpunere?[ a-u-to-im-pu-ne-re ] Se pare că cuvântul autoimpunere are şapte silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Până la urmă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul autoimpunere are forma: autoimpúneri
