eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție autocunoastere


PROPOZIȚII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Autocunoaștere [ a-u-to-cu-no-aș-te-re ]
VEZI SINONIME PENTRU autocunoaștere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului autocunoastere în mai multe dicționare

Definițiile pentru autocunoastere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autocunoaștere:
autocunoáștere substantiv feminin [Atestat: DN3 / P: a-uautocunoastere / Plural: autocunoastereri / Etimologie: autocunoaște] 1 Cunoaștere de către sine însuși vezi autocunoaște. 2 (Psh) Metodă de autocunoaștere (1) prin introspecție.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

AUTOCUNOAȘTERE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOCUNOAȘTERE:
AUTOCUNOÁȘTERE substantiv feminin Faptul de a se autocunoaște.
♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

AUTOCUNOAȘTERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTOCUNOAȘTERE:
AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-]

– vezi autocunoaște.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

AUTOCUNOAȘTERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTOCUNOAȘTERE:
AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, substantiv feminin Faptul de a se autocunoaște. [ pronunție: a-u-]

– vezi autocunoaște.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)


CUVINTE APROPIATE DE 'AUTOCUNOASTERE'
autoctónautoculpabilizáautoculpabilizáreautocunoáșteAUTOCUNOÁȘTEREautocurățíreAUTOCUȘÉTĂautodaféautodafeu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AUTOCUNOAȘTERE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autocunoaştere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Autocunoáștere substantiv feminin [Atestat: DN3 / P: a-uautocunoaȘtere / Plural: autocunoaȘtereri / Etimologie: autocunoaște] 1 Cunoaștere de către sine însuși vezi autocunoaște.

GRAMATICA cuvântului AUTOCUNOAȘTERE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autocunoaştere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AUTOCUNOAȘTERE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul AUTOCUNOAȘTERE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru AUTOCUNOAȘTERE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE autocunoaștere?
Vezi cuvântul autocunoaștere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autocunoaștere?
[ a-u-to-cu-no-aș-te-re ]
Se pare că cuvântul autocunoaștere are opt silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cazan de țuică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
propoziție subordonată care exprimă o acțiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acțiunii din propoziția regentă
a intra sau a determina pe cineva să intre în acțiune; a face să se agite, să acționeze
alambic
a face serviciul militar
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app