 | as |
|
| Autocritică [ a-u-to-cri-ti-că ] VEZI SINONIME PENTRU autocritică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului autocritica în mai multe dicționareDefinițiile pentru autocritica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a autocritica (forma la infinitiv) A autocritica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUTOCRITICĂ: AUTOCRÍTICĂ substantiv feminin Metodă de bază în acțiunea de educare a membrilor partidului de tip nou și a oamenilor muncii, constînd în privirea critică a pro- priei activități, în dezvăluirea și recunoașterea în mod deschis și cinstit a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. Cred, tovarăși, că avem- nevoie de autocritică așa cum avem nevoie de aer, de apă. Cred că fără ea, fără autocritică, partidul nostru n-ar putea să meargă înainte, n-ar putea să dea la iveală racilele noastre, n-ar putea să lichideze lipsurile noastre. STALIN, O. XI 32. Leninismul învață partidele comuniste să folosească cu curaj critica și autocritica – semn al forței și maturității lor. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 601. Drumul către o știință nouă este de neconceput fără o critică și autocritică adîncă și principială, fără discutarea tuturor problemelor legate de creația științifică, de orientarea filozofică în știință. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 5/3. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUTOCRITICĂ: AUTOCRÍTICĂ substantiv feminin Metodă de bază în acțiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste și a oamenilor muncii, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea în mod deschis și cinstit a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. – Din auto1- + critică. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOCRITICĂ: AUTOCRÍTICĂ substantiv feminin Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [pronume a-u-. / < limba franceza autocritique]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autocritica: autocriticá verb reflexiv: [Atestat: DN3 / P: a-uautocritica / prezentul indicativ: autocritic / Etimologie: auto1- + criticaJ A se critica pe sine însuși. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autocritică: autocrítică (a-u-to-cri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat autocríticii; (observații) plural autocrítici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTOCRITICĂ: AUTOCRÍTICĂ autocriticaci forme Analiză critică a propriei activități. /<fr. autocritique Forme diferite ale cuvantului autocritica: autocriticaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOCRITICA: AUTOCRITICÁ verb reflexiv a se critica pe sine însuși. (< limba franceza sáutocritiquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autocritică: autocrítică substantiv feminin (silabe a-u-to-cri-) → critică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autocritica: autocriticá verb → critica Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUTOCRITICA' AUTOCRÁTORautocratoricautocratoríeautocríticautocriticáautocriticáreautocriticátautocromíeautocrós |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autocritica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autocritica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Autocriticá verb reflexiv: [Atestat: DN3 / P: a-uautocritica / prezentul indicativ: autocritic / Etimologie: auto1- + criticaJ A se critica pe sine însuși. AUTOCRÍTICĂ autocriticaci forme Analiză critică a propriei activități. |
GRAMATICA cuvântului autocritica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autocritica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autocritica poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE autocritică? Vezi cuvântul autocritică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autocritică?[ a-u-to-cri-ti-că ] Se pare că cuvântul autocritică are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Negru animal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul autocritică are forma: autocrítici
