 | as |
|
| Autoacuzare [ a-u-toa-cu-za-re ] VEZI SINONIME PENTRU autoacuzare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului autoacuzare în mai multe dicționareDefinițiile pentru autoacuzare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autoacuzare: autoacuzáre substantiv feminin [Atestat: DN3 / P: a-u-to-a- / Plural: autoacuzarezări / Etimologie: autoacuza] 1 Acuzare de către sine însuși Si: (rar) autoacuzație (1), autoacuzat1 (1), învinovățire. 2 (Med) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare Si: (rar) autoacuzație (2), autoacuzat1 (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTOACUZARE: AUTOACUZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (medicină) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, conform limba franceza auto-accusation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTOACUZARE: AUTOACUZÁRE, autoacuzări, substantiv feminin Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – vezi autoacuza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autoacuzare: autoacuzáre substantiv feminin (silabe a-u-to-a-), genitiv dativ articulat autoacuzării; plural autoacuzări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTOACUZARE: AUTOACUZÁRE, substantiv feminin Faptul de a se autoacuza. [ pronunție: a-u-to-a-] – vezi autoacuza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autoacuzare: autoacuzáre (a-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat autoacuzắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUTOACUZARE' autoaccidentáAUTOACCIDENTÁREAUTOACCIDENTÁTautoacuzáautoacuzáreautoacuzátautoacuzáțieautoadaptáautoadaptáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autoacuzare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autoacuzare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Autoacuzáre substantiv feminin [Atestat: DN3 / P: a-u-to-a- / Plural: autoacuzarezări / Etimologie: autoacuza] 1 Acuzare de către sine însuși Si: rar autoacuzație 1, autoacuzat1 1, învinovățire. |
GRAMATICA cuvântului autoacuzare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autoacuzare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autoacuzare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE autoacuzare? Vezi cuvântul autoacuzare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autoacuzare?[ a-u-toa-cu-za-re ] Se pare că cuvântul autoacuzare are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i scurta cuiva cărările?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul autoacuzare are forma: autoacuzări
