 | as |
|
| Atribut [ a-tri-but ] VEZI SINONIME PENTRU atribut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului atribut în mai multe dicționareDefinițiile pentru atribut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru atribut: atribút, atribute substantiv neutru 1. Însușire esențială a unui obiect, a unui fenomen, a unei ființe etc. ♦ (concretizat) Semn distinctiv, simbol. 2. (gramatică) Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (teologie, la plural ) Proprietăți reale ale firii dumnezeiești, care se constată în creație, în purtarea de grijă prin care Dumnezeu Se comunică și Se manifestă ca ființă personală potrivit cu starea noastră. După sf. Maxim Mărturisitorul, acestea sunt: existența, existența veșnică, bunătatea și înțelepciunea, pe care Dumnezeu le-a împărtășit ființei raționale în vederea susținerii, conservării și mântuirii acesteia. – Din limba franceza attribut, latina attributum. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru atribut: atribút sn [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 195/18 / Plural: atribute și (înv) atributuri / Etimologie: franceza attribut, lat attributum] 1 Calitate sau fel de a fi considerat ca propriu unei persoane sau unui obiect Si: calitate, însușire, proprietate. 2 (Înv) Emblemă caracteristică unui personaj mitologic, unei meserii etc. Si: simbol. 3 (Înv; ipr) Atribuție. 4 (Spc; grm) Parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia. 5 (Pex) Calificativ. 6 (Pex) Epitet. 7 (Înv) Titlu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT, atribute, substantiv neutru 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (concretizat) Semn distinctiv, simbol. 2. (lingvistică) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (filozofie) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din limba franceza attribut, latina attributum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT, atribute, substantiv neutru 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (concretizat) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – în franceză attribut (neologism din limba latină attributum). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru atribut: *atribút n., plural e (latina attribútum). Ceĭa ce e propriŭ, (particular) cuĭva: imensitatea e unu din atributele luĭ Dumnezeŭ. Simbol: o sabie, o balanță sînt atributele Dreptățiĭ. logică și gramatică Ceĭa ce se afirmă saŭ se neagă despre subiectu uneĭ propozițiunĭ, vorba care face asta. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT substantiv neutru 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< latinasc. attributum, conform limba franceza attribut]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT, atribute, substantiv neutru 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (concretizat) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din limba franceza attribut, latina attributum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT atribute n. 1) Însușire esențială a unui obiect; semn distinctiv. atribute ale puterii de stat. 2) Parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. /lat. attributum, limba franceza attribut Forme diferite ale cuvantului atribut: atribute Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru atribut: atribut n. 1. ceea ce-i propriu unei persoane sau unui lucru: sborul e atributul păsărilor; 2. semn distinctiv, simbol: atributele regalității; 3. gramatică vorba care determină sau califică subiectul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT substantiv neutru atribut 3. (informatică) Informație care însoțește o categorie sintactică. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru atribut: atribút substantiv neutru (silabe -tri-), plural atribúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ATRIBUT: ATRIBÚT substantiv verbal emblemă, epitet, simbol. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru atribut: atribut substantiv verbal EMBLEMĂ. EPITET. SIMBOL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru atribut: atribút (a-tri-) substantiv neutru, plural atribúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ATRIBUT' ATRIBUÍatribuíbilATRIBUÍREatribuítATRIBÚTatributálATRIBÚȚIEATRIBUȚIÚNEATRIBUTÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL atribut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului atribut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 195/18 / Plural: atribute și înv atributuri / Etimologie: franceza attribut, lat attributum] 1 Calitate sau fel de a fi considerat ca propriu unei persoane sau unui obiect Si: calitate, însușire, proprietate. ATRIBÚT atribute n. Atribute ale puterii de stat. ATRIBÚT substantiv neutru atribut 3. |
GRAMATICA cuvântului atribut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului atribut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul atribut poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE atribut? Vezi cuvântul atribut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atribut?[ a-tri-but ] Se pare că cuvântul atribut are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL atribut Inţelegi mai uşor cuvântul atribut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL atribut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe capete?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul atribut are forma: atribúte
