Definiție atirna

Cautăm definiția cuvântului atirna în mai multe dicționare

Definițiile pentru atirna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATÎRNA:
ATÎRNÁ, atî́rn, verb

I. I.

1. intranzitiv A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. forme 36. Din ramură în ramură, cînd atîrnat cu mîinile, cînd cu picioarele... încleștate, ajunse pînă în vîrf. ISPIRESCU, L. 212. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106. Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. Purta un benișel de felendreș... a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145.
       • (Pleonastic) [Buza] cea dedesubt atîrna în jos, de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 244.
       • figurat Era cerul vînăt și era lumina zilei fumurie. Atîrna ploaia. PAS, L. I 261. verb reflexiv:emea atîrnă... Soarele luptă, Norii țin piept. TOMA, C. vezi 302. La răsărit pe cer atîrna o uriașă perdea de flăcări. REBREANU, R. II 105.

2. tranzitiv A agăța, a anina, a suspenda, făcînd să cadă liber în jos. își atirnă tolba cu săgețile la spate. ISPIRESCU, L. 74. În tine [codrule] cînd intrai, Numai o creangă tăiai, Armele de-mi atîrnai. ALECSANDRI, P. P. 263. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. De arme se descingea, Sus prin crăci mi le-atîrna, Apoi tovarăși chema Și la masă mi-i poftea. ANT. literar popular I 461.
       • figurat (Neobișnuit) Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255.
       • Expresia: A-i atîrna (cuiva) lingurile de gît vezi lingură.
♦ (Neobișnuit) A spînzura (un condamnat). Cu moarte să se omoare, în furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121.

3. reflexiv A se agăța de cineva sau de ceva, a se prinde (cu mîinile). Copilul se atîrnă de gîtul tatălui.
       • figurat Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc S-atîrnă sufleiu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. EMINESCU, O. I 117.

II. intranzitiv

1. A se apleca spre pămînt sub o povară sau din lipsă de putere (nemaiputînd sta drept). Crengile încărcate cu fructe atîrnau la pămînt.

2. A trage greu (la cîntar), a cîntări (mult), a avea o greutate (relativ) mare; figurat a valora, a prețui. Am 60 kg; dar mai atîrnă și îmbrăcămintea ceva. ▭ Puindu-le în cumpănă, i se păru că atîrnă mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU, U. 28.

III. intranzitiv A fi dependent de cineva, a fi sub ascultarea sau stăpînirea cuiva. Ce este mai plăcut decît a nu atîrna de nime. ALECSANDRI, T. 572.
♦ A depinde de ceva, a fi condiționat de ceva. De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230.
♦ (Impersonal) [Hainele] m-ar interesa întrucîtva. Atîrnă și de preț. SADOVEANU, P. M. 163.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ATÎRNA

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ATÎRNA:
ATÎRNA verb

1. a (se) agăța, a (se) prinde, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livresc) a (se) acroșa, (popular) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (regional) a (se) tăgîrța, (prin Muntenia)a (se) atăgîrța, (Transilvania) a (se) împrinde. (atirna ceva în cui.)

2. a se agăța, a se apuca, a se prinde, a se ține, (popular) a se anina, (regional) a se tăgîrța. (Se atirna de crengi ca să nu cadă.)

3. a spînzura, a sta. (Pe perete atirna un tablou.)

4. a cădea, a curge, a spînzura. (Părul îi atirna pe spate.)

5. a (se) apleca, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se atirna de rod.)

6. a depinde, (învechit) a spînzura. (Totul atirna de el.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ATÎRNA

atîrna

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru atîrna:
atîrna verb vezi AVEA. CÎNTĂRI. CODI. EZITA. PREGETA. PROVENI. REZULTA. SPÎNZURA. ȘOVĂI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

atîrna

CUVINTE APROPIATE DE 'ATIRNA'

AȚIPIT atîrdisésc atîrdisí ATIREÓZĂ ATÎRNÁ atîrnáre ATÎRNÁT ATÎRNĂTOÁRE ATIROIDÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL atîrna

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului atîrna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Atîrna ceva în cui.

Se atîrna de crengi ca să nu cadă.

Pe perete atîrna un tablou.

Părul îi atîrna pe spate.

Crengile se atîrna de rod.

Totul atîrna de el.

Atîrna ceva în cui.

Se atîrna de crengi ca să nu cadă.

Pe perete atîrna un tablou.

Părul îi atîrna pe spate.

Crengile se atîrna de rod.

Totul atîrna de el.

GRAMATICA cuvântului atîrna?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului atîrna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul atîrna poate fi: verb,

CUM DESPART ÎN SILABE atîrna?

Vezi cuvântul atîrna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atîrna?

[ a-tîr-na ]
Se pare că cuvântul atîrna are trei silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: â™¦ figurat gimnastica minții?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
în inferioritate numerică
persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit
totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale
sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?