 | as |
|
| Aspru2,-ă [ as-pru2-,-ă ] VEZI SINONIME PENTRU aspru2,-ă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aspru în mai multe dicționareDefinițiile pentru aspru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASPRU2,-Ă: ÁSPRU2,-Ă, aspri, -e, adjectiv I. (în opoziție cu neted). Cu o suprafață zgrunțuroasă care produce (la pipăit) o senzație de zgîriere; neplăcut la pipăit. Stofă aspră. Piele aspră. • figurat Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265. • Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218. Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. II. figurat 1. (Despre fenomene atmosferice, intemperii) Puternic, năprasnic. Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138. Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113. Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35. 2. (Despre împrejurări grele, robie, biruri etc.) Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I 15. Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275. ♦ Înverșunat. Un cîmp de aspră luptă. ALECSANDRI, P. A. 109. 3. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Care nu cunoaște indulgența; neînduplecat, riguros, exigent, sever. Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120. Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N. 13. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. • figurat Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93. 4. (Despre voce sau vorbe) Sever, dur, necruțător. Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53. Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94. • (Adverbial) Cu asprime, cu severitate. Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152. Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138. 5. (Despre vin) Acru, înțepător. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ASPRU: ASPRU adjectiv, adverb 1. adjectiv scorțos, zgrunțuros, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livresc) rugos. (O suprafață aspru.) 2. adjectiv înăsprit. înțepător, pișcăcios, pișcător, (regional) pișcav, pișcos, (învechit) stifos. (Un vin aspru.) 3. adjectiv, adverb aprig, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și regional) tare, (regional) pogan, (Moldova și Bucovina) avan, hapsîn, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (figurat) dur, negru. (Om aspru; se poartă aspru.) 4. adjectiv brutal, cîinesc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (învechit) vărvăresc, (figurat) dur. (Purtare aspru.) 5. adjectiv răstit, ridicat, (figurat) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbește cu un ton aspru.) 6. adjectiv brutal, greu, tare, violent, (figurat) dur. (Vorbe aspru.) 7. adjectiv drastic, sever, (figurat) dur. (O pedeapsă aspru.) 8. adjectiv riguros, sever, strașnic, strict, (rar) strîns. (O disciplină aspru; un regim alimentar aspru.) 9. adjectiv acerb, înverșunat, necruțător. (O dispută aspru.) 10. adjectiv aprig, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (învechit) crîncenit, tare, (figurat) încleștat. (O bătălie aspru.) 11. adjectiv auster, sever, sobru, spartan. (Duce o viață aspru.) 12. adjectiv greu, (figurat) cîinesc, cîinos. (O iarnă, o verb reflexiv:eme aspru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aspru: áspru2, aspruă [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 95/2 / Plural: aspruri, -re / Etimologie: moștenit din latinescul asper] 1 a Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație de zgâriere. 2 a Neplăcut la pipăit. 3 sn (Iuz; lpl) Obiecte aspre. 4 a (despre păr) Tare și țepos. 5 a (despre perii) Cu fire aspre (3). 6 a (despre ovine) Cu lâna răsucită, cu fir gros. 7 a (despre apă) Care coține săruri calcaroase. 8 a (despre vin) Care are gust acru, înțepător. 9-10 a, av Puternic. 11 a (despre verb reflexiv:eme) Geroasă. 12 a (despre voce) Care zgârie auzul. 13-14 a, av (Fig) (într-un mod) neplăcut. 15-16 a, av (Fig) (într-un mod) greu suportabil. 17-18 a, av Dificil. 19- 20 a, av (În mod) sever. 21 sn (Îlav) Cu asprul Cu asprime (6). 22 substantiv masculin (Iht) Biban (Perca fluviatilis). Forme diferite ale cuvantului aspru: aspruă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adjectiv I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. figurat 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră. – latina asper. Forme diferite ale cuvantului aspru: aspru-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aspru: 1) áspru m., plural așpri (limba neogreacă áspron, albaneză despre latina asper, ban noŭ, curat, alb). Monetă veche de argint de valoare variabilă. – În secolul XVI un galben venețian saŭ un sultanin (al sultanuluĭ ) valora 60 așpri. Așpriĭ ceĭ noĭ, care umblau în Moldova și Muntenia pe la 1620, nu maĭ eraŭ considerațĭ ca banĭ de argint, și se făcea deosebire între vechĭ u aspru, care era de argint, și cel noŭ (suflat cu argint), care după un timp îșĭ arăta arama. De aicĭ expresiunea a-țĭ arăta arama, a-țĭ arăta defectele (Iorga, Negoț. 214 și 221). Leu vechĭ era împărțit în 40 de parale, ĭar paraŭa în 3 așpri (în turcă akčé), care se numeaŭ și lețcăĭ (Șăin. Infl. Or.). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adjectiv I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. figurat 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – latina asper. Forme diferite ale cuvantului aspru: aspru-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adjectiv I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. figurat 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtarea aspră. – latina asper. Forme diferite ale cuvantului aspru: aspru-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aspru: áspru (áspră), adjectiv – 1. Tare, dur (în sens propriu și figurat). – 2. (adverb) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. latina asper (Pușcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); conform albaneză aspëre, italiana aspro, prov., cat. aspre, limba franceza âpre, spaniolă, portugheză áspero. conform dubletul următor. derivat aspreală, substantiv feminin (asprime, duritate); aspri, verb (a face să devină aspru); asprime, substantiv feminin (proprietatea de fi aspru); aspriu, adjectiv (fără gust, insipid); înăspri, verb (a face să devină aspru, încordat). Forme diferite ale cuvantului aspru: áspră Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU1 aspruă (asprui, asprue) 1) Care are suprafața zgrunțuroasă; cu asperități. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, țepoase. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsura obișnuită. Ger aspru. Vânt aspru. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; fără indulgență; dur; exigent; sever. [silabe as-pru] /<lat. asper Forme diferite ale cuvantului aspru: aspruă asprui asprue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aspru: áspru (áspri), substantiv masculin – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu secolul XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în secolul XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul secolul XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. limba neogreacă ἄσπρον, din latina asper, conform limba bulgară asprŭ. Cuvîntul spaniolă figurează deja la Covarrubias. conform Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Forme diferite ale cuvantului aspru: áspri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU1, aspri, substantiv masculin (Învechit) Monedă turcească de valoarea cea mai mică, care a circulat și în Principatele Romîne încă din secolul al XV-lea. Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aspru: áspru1 substantiv masculin [Atestat: (1471), ap. HEM 1882 / Plural: aspruri și (înv) -re sn / Etimologie: ngr άσπρον] (Înv) 1 Cea mai mică monedă turcească de argint, valorând în secolul XVII a 6-a parte dintr-un potronic de argint. 2 Mică monedă de argint de 22 bani. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aspru: 2) áspru, -ă adjectiv, plural aspri și așpri, forme e (latina asper, italiana aspro, limba franceza âpre). Neneted, zgrunțuros: părete aspru. De un gust înțepător: vin aspru. figurat Intens: ger aspru. Sever: privire aspră. adverb Cu severitate: a vorbi aspru. Forme diferite ale cuvantului aspru: aspru-ă -ohál Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aspru: aspru m. odinioară, mică monedă de argint: Mircea cel Bătrân plătia Turciei în 1383 un tribut de 3000 aspri. [greacă bizantin ÁSPROS, alb, după coloarea monedei]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aspru: aspru a. 1. care nu este neted sau dulce; 2. strașnic, neîndurat (mai mult ca formă): ger aspru. ║ adverb cu asprime. [latina ASPERUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU1, aspri, substantiv masculin Monedă turcească de argint, cu circulație în țările române începând din secolul XV. – Din limba neogreacă áspron. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU1, aspri, substantiv masculin Monedă turcească cu circulație în Principatele Române începând din secolul al XV-lea. – limba neogreacă aspron. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU1, aspri, substantiv masculin Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între secolul XV-XIX. – Din limba neogreacă áspron. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU2 asprui m. Monedă turcească care a circulat și în țările române în secolul XV-XIX. [silabe as-pru] /<ngr. áspron Forme diferite ale cuvantului aspru: asprui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ASPRU: ÁSPRU adjectiv verbal anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru aspru: aspru adjectiv verbal ANEVOIOS. AUSTER. DIFICIL. GRAV. GREU. SEVER. SOBRU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aspru: áspru adjectiv masculin, plural áspri; forme singular áspră, plural áspre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aspru: áspru2 substantiv masculin, articulat ásprul; plural áspri, articulat ásprii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aspru: áspru1 adjectiv masculin, plural áspri; forme áspră, plural áspre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aspru: áspru substantiv masculin, plural áspri, articulat ásprii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Aspru: Aspru ≠ blând, moale Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASPRU' AsprokastronASPROMONTEAspropotamoASPROPOTAMOSÁSPRUaspúmaspumáaspumáreaspumát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Aspru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aspru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O suprafață aspru. Un vin aspru. Om aspru; se poartă aspru. Purtare aspru. Îi vorbește cu un ton aspru. Vorbe aspru. O pedeapsă aspru. O disciplină aspru; un regim alimentar aspru. O dispută aspru. O bătălie aspru. Duce o viață aspru. O iarnă, o verb reflexiv:eme aspru. O suprafață aspru. Purtare aspru. Îi vorbește cu un ton aspru. Vorbe aspru. O pedeapsă aspru. O bătălie aspru. O verb reflexiv:eme aspru. áspru2, aspruă [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 95/2 / Plural: aspruri, -re / Etimologie: moștenit din latinescul asper] 1 a Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă la pipăit o senzație de zgâriere. 21 sn Îlav Cu asprul Cu asprime 6. ÁSPRU1 aspruă asprui, asprue 1 Care are suprafața zgrunțuroasă; cu asperități. Ger aspru. Vânt aspru. HEM 1882 / Plural: aspruri și înv -re sn / Etimologie: ngr άσπρον] Înv 1 Cea mai mică monedă turcească de argint, valorând în secolul XVII a 6-a parte dintr-un potronic de argint. ÁSPRU2 asprui m. |
GRAMATICA cuvântului Aspru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aspru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Aspru poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE aspru2,-ă? Vezi cuvântul aspru2,-ă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aspru2,-ă?[ as-pru2-,-ă ] Se pare că cuvântul aspru2,-ă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Aspru Inţelegi mai uşor cuvântul aspru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Apă aspră în opoziție cu apă moale = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial, în expresie a cădea măgăreața pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aspru are forma: áspri
