 | as |
|
| Asonanță [ a-so-nan-ță ] VEZI SINONIME PENTRU asonanță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului asonanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru asonanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru asonanță: asonanță (în versificație), rimă imperfectă sprijinită pe vocale finale accentuate (uneori aceleași vocale sau doar apropiate), ignorându-se potrivirea consoanelor precedente sau următoare din aceeași silabă sau de după accentul tonic [ vezi accent (III)]. A. este frecvent întâlnită în poezia popular românească: Și le-am fost de mângâiere/ Ca și luna printre stele. În poezia medievală a popoarelor nordice, a. constituia, alături de aliterație*, un important principiu de versificație. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ, asonanțe, substantiv feminin Rimă imperfectă care constă de obicei în identitatea vocalelor accentuate și asemănarea mai îndepărtată a consoanelor de după ele. Asonanța e des întîlnită în poezia noastră populară. În versurile «Să pui plugul să brăzdezi Unde-o fi cîmpul mai des», «brăzdezi» și «des» formează o asonanță. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ substantiv feminin 1. (literar) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 2. Corespondență de sunete. [< italiana assonanza, conform limba franceza assonance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru asonanță: asonánță substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: asonantațe / Etimologie: franceza assonance] 1 (Lit) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. 2 Repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 3 Corespondență de sunete. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ substantiv feminin 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< limba franceza assonance, italiana assonanza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ (< limba franceza , italiana ) substantiv feminin Identitate vocalică a silabelor finale tonice într-un vers, în versurile unei strofe sau într-o frază, indiferent de consoanele învecinate; rimă vocalică. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru asonanță: *asonánță forme, plural e (în franceză assonance, despre assonant, asonant. vezi con- și re-sonanță). Potrivirea sunetelor la urma versurilor maĭ jos de accent, precum: scîndură cu tremură. vezi rimă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ, asonanțe, substantiv feminin Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din limba franceza assonance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru asonanță: asonanță forme asemănare incompletă a sunetelor în terminarea mai multor vorbe: asonanța e foarte deasă în poezia populară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ asonantae forme Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. /<fr. assonance Forme diferite ale cuvantului asonanta: asonantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ, asonanțe, substantiv feminin Rimă imperfectă. – Din limba franceza assonance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASONANȚĂ: ASONÁNȚĂ, asonanțe, substantiv feminin Rimă imperfectă. – în franceză assonance. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru asonanță: asonánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat asonánței; plural asonánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru asonanță: asonánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat asonánței; plural asonánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASONANTA' ASOMATOFÍTEASOMATOGNOZÍEasomatórASONÁNTASONÁNȚĂasoníeASOREÁLĂasoríasoríre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL asonanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului asonanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Asonánță substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: asonanțățe / Etimologie: franceza assonance] 1 Lit Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. ASONÁNȚĂ asonanțăe forme Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. |
GRAMATICA cuvântului asonanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului asonanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul asonanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE asonanță? Vezi cuvântul asonanță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul asonanță?[ a-so-nan-ță ] Se pare că cuvântul asonanță are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de actualitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul asonanță are forma: asonánțe
