 | as |
|
| Asfinţit [ as-fin-ţit ] VEZI SINONIME PENTRU asfinţit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului asfintit în mai multe dicționareDefinițiile pentru asfintit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASFINȚIT: ASFINȚÍT substantiv neutru 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. • figurat Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. ♦ figurat Declin, sfîrșit. Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scindările mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ASFINȚIT: ASFINȚIT s. 1. apus, asfințire, (livresc) crepuscul, declin, (rar) apunere, (popular) scapăt, scăpătare, scăpătat. (asfintit soarelui.) 2. amurg, apus, înserare, seară, (livresc) crepuscul, (învechit și popular) murg, (popular) înmurgit, scăpătat, sfințit, (regional) murgit, (prin Moldova și Muntenia) murgilă, (învechit) sfințire. (S-a lăsat asfintit.) 3. apus, vest, (învechit și popular) sfințit, (popular) scăpătat, soare-apune, (învechit și regional) scapăt, (regional) scăpătiș. (Se îndreaptă către asfintit; punctul cardinal numit asfintit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASFINȚIT: ASFINȚÍT n. 1) vezi A ASFINȚI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) Timpul zilei când apune Soarele; apus. 4) figurat Partea cu care se termină sau se încheie ceva; declin; sfârșit. 5) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru asfințit: asfințít1 sn [Atestat: ALECSANDRI, P. I, 237 / V: -a substantiv feminin / Plural: asfintituri, (rar) / Etimologie: asfinți] 1 Apus1. 2 Timpul când apune soarele. 3 (Îlav) Pe asfintit e Pe la asfințit (2). 4 Locul unde asfințește (1) soarele Si: apus, vest, occident, (pop) soare-apune. 5 (Fig; despre viață) Declin. 6 (Fig; despre viață) Sfârșit. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASFINȚIT: ASFINȚÍT, asfințituri, substantiv neutru 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ figurat Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfințește soarele. – vezi asfinți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASFINȚIT: ASFINȚÍT, asfințituri, substantiv neutru 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ figurat Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. – vezi asfinți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASFINȚIT: ASFINȚÍT substantiv neutru 1. Faptul de a asfinți; timpul când apune soarele. ♦ figurat Declin, sfârșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru asfințit: asfințít substantiv neutru, plural asfințíturi (și asfințíte în locuţiune adverbiala pe asfintit) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru asfințit: asfințít2, asfintită a [Atestat: DA / Plural: asfintitiți, asfintite / Etimologie: asfinți] Care a apus. Forme diferite ale cuvantului asfintit: asfintită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru asfințit: asfințít și (maĭ rar) sfințít n., plural urĭ. Apus. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Asfințit: Asfințit ≠ est, orient, răsărit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru asfințit: !asfințít substantiv neutru, plural asfințíturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASFINTIT' asfigmíeasfínteASFINȚÍASFINȚÍREASFINȚÍTASFINȚÍTĂasfințíteASFIXIÁASFIXIÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL asfințit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului asfințit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Asfințit soarelui. S-a lăsat asfințit. Se îndreaptă către asfințit; punctul cardinal numit asfințit. I, 237 / V: -a substantiv feminin / Plural: asfințituri, rar / Etimologie: asfinți] 1 Apus1. 3 Îlav Pe asfințit e Pe la asfințit 2. Asfințít substantiv neutru, plural asfințíturi și asfințíte în locuţiune adverbiala pe asfințit. Asfințít2, asfințită a [Atestat: DA / Plural: asfințitiți, asfințite / Etimologie: asfinți] Care a apus. |
GRAMATICA cuvântului asfințit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului asfințit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul asfințit poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE asfinţit? Vezi cuvântul asfinţit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul asfinţit?[ as-fin-ţit ] Se pare că cuvântul asfinţit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL asfințit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se face cuiva de petrecanie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul asfințit are forma: asfințítur
