 | as |
|
| Aşezare [ a-şe-za-re ] VEZI SINONIME PENTRU aşezare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului asezare în mai multe dicționareDefinițiile pentru asezare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZÁRE, așezări, substantiv feminin I. Acțiunea de a (s e) așeza și rezultatul ei. 1. Punere a cuiva sau a unui lucru într-un locuțiune anumit. Așezarea elevilor în bănci. ▭ Un stol de rațe rătăcea pe sus prin lumină, căutînd loc de așezare. SADOVEANU, O. VI 185. ♦ Punere în ordine, aranjare, orînduire. Așezarea cărților în bibliotecă s-a făcut după cuprinsul lor. • (Învechit și arhaizant; cu determinarea «în scaun») Întronare. M-am întors, ca să fiu de față la așezarea în scaun a măriei-tale! SADOVEANU, O. VII 68. 2. Situație. Așezarea geografică a unei țări. 3. Fixare (a impozitelor). Îngrădirea chiaburimii se realizează prin apărarea intereselor proletariatului agricol, ale țăranului sărac și mijlocaș împotriva chiaburului, printr-o politică de clasă în așezarea impozitelor și la colectări, iar pe de altă parte prin dezvoltarea și întărirea cooperației, prin întovărășiri ale țăranilor muncitori în vederea lucrării în comun a pămîntului cu mijloace mecanizate. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 452. 4. (Neobișnuit) Instituire. De la așezarea carantinelor... [țara] a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii. ALECSANDRI, P. P. 36. II. 1. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva;, locuință, casă. Din pămîntul verde vor țîșni vîrfurile așezărilor. CAMILAR, T. 136. În una din așezările primitive ale deltei cunoscuse un simpatic medic limba rusă SADOVEANU, N. forme 52. Băștinașii erau deprinși din veacuri să nu aibă așezare trainică, deoarece valurile și vînturile băteau necontenit asupra acestor hotare. SADOVEANU, forme J. 458. Întîmplarea mă scoase mai la limpeziș și norocul mă făcu să dau peste o așezare omenească. HOGAȘ, M. N. 76. Și pînă astăzi un deal în partea despre Plotunul, unde era mai de mult așezarea lui Ciubuc, se cheamă «Dealul-Omului». CREANGĂ, A. 20. ♦ (De obicei determinat de adjective ca «omenească», «muncitorească» etc.) Localitate (sat, oraș). În toate orașele, așezările muncitorești și centrele raionale din ținut, au avut loc adunări orășenești, raionale și de profesii ale intelectualilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576. La Brustureni, așezarea bărbatu-său, ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109. • Construcție. Biserica, cu frumoasele așezări de piatră din ograda ei... se află- pre un dîmb. I. IONESCU, P. 445. 2. Orînduire (socială). Sosesc de acolo [din Uniunea Sovietică] oameni de-ai noștri, care au văzut cu ochii lor așezarea nouă răsăriteană. SADOVEANU, M. C. 177. Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică – era alcătuită din «simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. forme 134. III. (Popular) Odihnă, astîmpăr, liniște, pace. N-am cină cu așezare, Nici odihnă la mîncare. La HEM. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru așezare: așezáre substantiv feminin [Atestat: CORESI, ap. GCR I, *10/23 / V: (reg) așăz-, (Mol) așa(d)z- / Plural: asezarezări / Etimologie: așeza] 1 Punere a ceva sau a cuiva într-un anumit loc Si: (rar) așezat1 (1), (Înv) așezământ (3). 2 Organizare a faptelor, a unei situații care are ca rezultat o ordine, o stabilitate Si: orânduială, ordine, rânduială, (înv) tocmire Vz: neorânduială, (înv) neașezare, netocmeală, netocmire. 3 (Înv) Aplanare a unui conflict. 4 (Înv) Stabilitate Cf așeza (55). 5 (Înv) Instituirea unei acțiuni cu valoare preventivă, reglementară. 6 (Înv) Învestitură a unui domn Cf așeza (32-33). 7 (Înv) învestitură a unui ierarh Cf așeza (35-36). 8 (Înv) Repartiție a impozitelor Si: (înv) așezământ (14), așezămăntar, cislă, cisluire. 9 (Înv; îe) A nu avea asezare Astâmpăr. 10 (Înv) Odihnă Cf așeza (16). 11 (Pop) Înfățișare liniștită. 12 (Înv; despre domnitorii Țărilor Române; îe) A-i face asezare A avea din partea sultanului dreptul de a sta pe tron până la moarte Cf așeza (32-33). 13 (Jur; înv) Contract. 14 (Înv; pex) Învoială Cf așeza (63). 15 (Reg) învoială prin care țăranii închiriau de la un moșier fânețe și pășuni și plăteau printr-o cantitate de lemne. 16 (Reg) Cantitate de lemne date moșierului în urma așezării (16). 17 (Pop) înțelegere a părinților fetei și băiatului asupra zestrei pe care o vor da la căsătorie Cf așeza (68). 18 (Înv) Dispoziție a ocârmuirii Si: (înv) așezământ (22) Cf așeza (55). 19 (Înv) Locuință Cf așeza (26-27). 20 (Șîs asezare omenească) Localitate, (înv) așezământ (7) Vz: siliște. 21 (Pop) Târlă. 22 (Înv) Post de strajă. 23 (Înv) Așezământ (28) cultural. 24 (Rar) Mod de organizare socială. 25 (Agr; înv) Poziție a unui teren de cultivat față de lumina soarelui. 26 Poziția unui obiect (față de un reper). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZARE s. 1. instalare, plasare. (asezare lui într-un fotoliu.) 2. așternere, întindere, punere. (asezare feței de masă.) 3. fixare, instalare, oprire, stabilire, statornicire. (asezare lor în regiunile de deal.) 4. amplasare, fixare, plasare, situare, stabilire. (asezare noului obiectiv într-un loc adecvat.) 5. aranjare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (asezare elementelor unui ansamblu.) 6. alcătuire, aranjament, dispunere, distribuție. întocmire, rînduială, structură. (O anumită asezare a lucrurilor.) 7. loc, poziție, (rar) situare, situație, (învechit) așezămînt, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin asezare e o localitate pitorească.) 8. aglomerație, localitate, (învechit) politie. (O asezare umană.) 9. adăpost, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, (regional) sălașnă, (Transilvania, Banat și Bucovina) cortel, (învechit) locaș, mutare, mutîat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezămînt, șezut, (figurat) bîrlog, cuib, culcuș. (Unde își are asezare?) 10. sălaș, șatră. (asezare de țigani.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZÁRE, așezări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. ♦ Situație (în spațiu). Așezarea geografică a unei țări. 2. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva; locuință, casă. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. ♦ (Rar) Construcție. 3. Orânduire (socială). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZÁRE, așezări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – vezi așeza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZÁRE, așezări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – vezi așeza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru așezare: așezare forme fapta de a (se) așeza și rezultatul ei; 1. reședință, așezământ; 2. figurat atitudine: se vedea după port și așezare că alta nu putea fi decât Înțelepciunea ISP. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZÁRE asezareări forme 1) vezi A AȘEZA și A SE AȘEZA. 2) Loc unde s-a stabilit o comunitate umană; grup de locuințe; localitate. asezare omenească. /v. a (se) așeza Forme diferite ale cuvantului asezare: asezareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru AȘEZARE: AȘEZÁRE substantiv verbal astâmpăr, așezământ, calm, fundație, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru așezare: așezare substantiv verbal ASTÎMPĂR. AȘEZĂMÎNT. CALM. FUNDAȚIE. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru așezare: așezáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat așezării; plural așezări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru așezare: așezáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat așezắrii; plural așezắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASEZARE' așezământárașezămîntAȘEZĂMÎNT DE CULT. Subst.așezămấntAȘEZÁREAȘEZÁTAȘEZĂTÓRAșezăturăASEZONÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL așezare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului așezare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, *10/23 / V: reg așăz-, Mol așadz- / Plural: așezarezări / Etimologie: așeza] 1 Punere a ceva sau a cuiva într-un anumit loc Si: rar așezat1 1, Înv așezământ 3. 9 Înv; îe A nu avea așezare Astâmpăr. 12 Înv; despre domnitorii Țărilor Române; îe A-i face așezare A avea din partea sultanului dreptul de a sta pe tron până la moarte Cf așeza 32-33. 20 Șîs așezare omenească Localitate, înv așezământ 7 Vz: siliște. Așezare lui într-un fotoliu. Așezare feței de masă. Așezare lor în regiunile de deal. Așezare noului obiectiv într-un loc adecvat. Așezare elementelor unui ansamblu. O anumită așezare a lucrurilor. Prin așezare e o localitate pitorească. O așezare umană. Unde își are așezare? 10. Așezare de țigani. Așezare lui într-un fotoliu. Prin așezare e o localitate pitorească. O așezare umană. Unde își are așezare? 10. Așezare de țigani. AȘEZÁRE așezareări forme 1 vezi A AȘEZA și A SE AȘEZA. Așezare omenească. |
GRAMATICA cuvântului așezare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului așezare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul așezare poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aşezare? Vezi cuvântul aşezare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aşezare?[ a-şe-za-re ] Se pare că cuvântul aşezare are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vată de zahăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul așezare are forma: așezări
