|
Aşezămî́nt [ a-şe-ză-mî́nt ] VEZI SINONIME PENTRU aşezămî́nt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului asezamint de cult subst în mai multe dicționareDefinițiile pentru asezamint de cult subst din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AȘEZĂMÎ́NT: AȘEZĂMÎ́NT, așezăminte, substantiv neutru 1. (Determinat prin «cultural» sau «de cultură») Instituție care duce o acțiune organizată de ridicare a nivelului cultural aii maselor, de propagare a culturii în mase. Crearea unei cinematografii, lărgirea rețelei de cămine culturale sătești, cluburi, colțuri roșii, biblioteci, construirea de așezăminte de cultură de mari proporții – «Casa Scinteii», Centrul cinematografic, noul Teatru muzical din București, Casa radiodifuziunii – iată aspecte ale multilateralei activități cultural-educative desfășurate de statul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 675. 2. (Neobișnuit, la plural ) Așezări omenești. Vor fi descrise... unele vechi siliști sau așezăminte de sale și tîrguri părăsite. ODOBESCU, S. II 165. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AȘEZĂMÎNT DE CULT. Subst.: AȘEZĂMÎNT DE CULT. substantiv Biserică, bisericuță (dim.), locaș sfînt (dumnezeiesc), așezămînt bisericesc, hram, bărăție (învechit și regional), capelă, paraclis; catedrală, templu, decastil, dom; ctitorie, mănăstire, mănăstioară (dim.), lavră, chinovie, metoc; stavropighie; lamaserie; schit, schituleț (dim.), schitișor, sihăstrie; abație (rar), casă de rugăciuni; moschee, mecet (învechit), geamie, sinagogă, havră (rar); pagodă; altar, sanctuar, capiște (învechit). Ctitor. Adj. Bisericesc, mănăstiresc, claustral (livresc); ehinovial; de templu, templiu (rar). Ctitoricesc (rar). Vb. A ridica (a zidi) o biserică, a ctitori. adverb Bisericește (rar), ca la biserică. vezi călugăr, cler, construcție, monument, religie. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru așezămînt: așezămînt substantiv verbal ACORD. ARANJAMENT. ASTÎMPĂR. AȘEZARE. CALM. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. DESCĂLECARE. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. INSTITUȚIE. ÎNTOCMIRE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. LINIȘTE. locuțiune LOGODNĂ. ODIHNĂ. ORDIN. ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. ORÎNDUIRE. PACE. PACT. PORUNCĂ. POZIȚIE. REPAUS. RÎNDUIALĂ. TEMPERATURĂ. TIHNĂ. TRANZACȚIE. UNITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru așezămînt: așezămînt n., plural inte (despre așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AȘEZĂMÎNT: AȘEZĂMÎNT substantiv fundație, (ieșit din uz) stabiliment, (învechit) așezare, tocmeală. (Un asezamint cultural.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASEZAMINT DE CULT SUBST' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AȘEZĂMÎNT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aşezămînt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un aȘezĂmÎnt cultural. |
GRAMATICA cuvântului AȘEZĂMÎNT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aşezămînt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AȘEZĂMÎNT poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE aşezămî́nt? Vezi cuvântul aşezămî́nt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aşezămî́nt?[ a-şe-ză-mî́nt ] Se pare că cuvântul aşezămî́nt are patru silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lăsa pe cineva după ușă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|