|
Asertoric [ a-ser-to-ric ] VEZI SINONIME PENTRU asertoric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului asertoric în mai multe dicționareDefinițiile pentru asertoric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC: ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adjectiv Care are caracterul unei aserțiuni. • Judecată asertorică = judecată care exprimă pur și simplu o situație de fapt, fără ideea de necesitate sau de posibilitate. Propoziția «în R.P.R. se găsesc bogate zăcăminte de cărbuni» o este o judecată asertorică. Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC, -Ă: ASERTÓRIC, -Ă adjectiv (logică) Care are caracterul unei aserțiuni. • Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< limba franceza assertorique]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru asertoric: asertóric, asertorică a [Atestat: MAIORESCU, L. 61 / V: (înv) -iu / Plural: asertoricici, -ice / Etimologie: franceza assertorique] (Liv) 1 Asertiv. 2 (Îs) Judecată asertoric ă Judecată în care se afirmă sau se neagă ceva fără a prezenta dovezi. Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertorică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC: ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adjectiv (filozofie) Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Din limba franceza assertorique. Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC: ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adjectiv Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – în franceză assertorique. Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC: ASERTÓRIC, -Ă ad. (despre propoziții, judecăți) care enunță simplu ceva; cu caracter asertiv. (< limba franceza asertorique) Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertoric-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC: ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adjectiv (filozofie) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din limba franceza assertorique. Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertoric-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASERTÓRIC: ASERTÓRIC asertoriccă (asertoricci, asertoricce) Care ține de aserțiune; propriu aserțiunii. Judecată asertoriccă. /<germ. assertorisch Forme diferite ale cuvantului asertoric: asertoriccă asertoricci asertoricce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru asertoric: asertóric adjectiv masculin, plural asertórici; forme singular asertórică, plural asertórice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru asertoric: asertóric (rar) adjectiv masculin, plural asertórici; forme asertórică, plural asertórice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASERTORIC' asértASERȚIÚNEasertívasertivitáteasertóricasertóriuaservéscASERVÍASERVÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL asertoric Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului asertoric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Asertóric, asertorică a [Atestat: MAIORESCU, L. 61 / V: înv -iu / Plural: asertoricici, -ice / Etimologie: franceza assertorique] Liv 1 Asertiv. 2 Îs Judecată asertoric ă Judecată în care se afirmă sau se neagă ceva fără a prezenta dovezi. ASERTÓRIC asertoriccă asertoricci, asertoricce Care ține de aserțiune; propriu aserțiunii. Judecată asertoriccă. |
GRAMATICA cuvântului asertoric? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului asertoric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul asertoric poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE asertoric? Vezi cuvântul asertoric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul asertoric?[ a-ser-to-ric ] Se pare că cuvântul asertoric are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL asertoric Inţelegi mai uşor cuvântul asertoric dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Judecată asertorică = judecată care exprimă pur și simplu o situație de fapt, fără ideea de necesitate sau de posibilitate Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Frați de lapte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|