 | as |
|
| Aserţiune [ a-ser-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU aserţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului asertiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru asertiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIÚNE substantiv feminin Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [pronume -ți-u-. / plural -ni, gen. -nii. / conform limba franceza assertion, italiana asserzione, latina assertio < asserere – a afirma]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIÚNE asertiunei forme Propunere înaintată și susținută de cineva ca fiind adevărată; afirmație. [G.-D. aserțiunii; silabe -ți-u-] /<lat. assertio, asertiuneonis, germana Assertion Forme diferite ale cuvantului asertiune: asertiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIÚNE, aserțiuni, substantiv feminin (logică) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; prin generalizare afirmație. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza assertion, latina assertio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIÚNE, aserțiuni, substantiv feminin Afirmație. Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă În josul paginii. HASDEU, I. vezi X. – Pronunțat: -ți-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIÚNE, aserțiuni, substantiv feminin (filozofie) Enunț care este dat ca adevărat; prin generalizare afirmație. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza assertion, latina assertio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aserțiune: aserțiúne substantiv feminin [Atestat: HASDEU, I. C. IX / Plural: asertiuneni / Etimologie: franceza assertion] 1 (Fiz) Propoziție care are valoare de adevăr. 2 (Pgn) Afirmație. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aserțiune: *aserțiúne forme (latina assértio, -ónis. vezi in-serțiune). Afirmațiune, lucru pe care-l susțiĭ ca adevărat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIÚNE, aserțiuni, substantiv feminin Afirmație. [ pronunție: -ți-u-] – în franceză assertion (neologism din limba latină assertio, -onis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru aserțiune: aserțiune substantiv verbal AFIRMAȚIE. CUVÎNT. DECLARAȚIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ASERȚIUNE: ASERȚIUNE substantiv feminin (logică) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (prin extensie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aserțiune: aserțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat aserțiúnii; plural aserțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aserțiune: aserțiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat aserțiúnii; plural aserțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aserțiune: aserțiune forme afirmațiune pozitivă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASERTIUNE' ASÉPTICASEPTIZÁASEPTIZÁREasértASERȚIÚNEasertívasertivitáteasertóricasertóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aserțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aserțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ASERȚIÚNE aserțiunei forme Propunere înaintată și susținută de cineva ca fiind adevărată; afirmație. Assertio, aserțiuneonis, germana Assertion. IX / Plural: aserțiuneni / Etimologie: franceza assertion] 1 Fiz Propoziție care are valoare de adevăr. |
GRAMATICA cuvântului aserțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aserțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aserțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aserţiune? Vezi cuvântul aserţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aserţiune?[ a-ser-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul aserţiune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aserțiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ cale ferată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aserțiune are forma: aserțiúni
