eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție articulatie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Articulaţie [ ar-ti-cu-la-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU articulaţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului articulatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru articulatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE, articulații, substantiv feminin

1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură.
♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod.
♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct.

2. (Rar) Articulare.

3. Rostire clară și corectă a vocalelor și consoanelor în cântul vocal; prin extensie execuție clară și frazare exactă în muzica instrumentală.

– Din limba franceza articulation, latina articulatio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARTICULAȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE, articulații, substantiv feminin

1. Legătură între două sau mai multe oase; încheietură; locul acestei legături. Articulația mîinii.
♦ (tehnică) Sistem de legătură între două corpuri solide, îngăduind rotația lor în jurul unei axe sau în jurul unui punct.

2. (Rar) Articulare (1).
       • Bază de articulație = modul de articulare a sunetelor caracteristic pentru o anumită limbă sau un anumit dialect; sistemul pozițiilor și mișcărilor organelor fonatoare caracteristic vorbitorilor într-o anumită limbă sau într-un anumit dialect.

– Pronunțat: -ți-e.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

articulație
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru articulație:
articulație substantiv feminin [Atestat: DA ms / V: articulatieiune / P: articulatieți-e / Plural: articulatieii / Etimologie: franceza articulation, lat articulatio] 1 Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor). 2 Locul articulației (1) Si: încheietură. 3 Legătură mobilă a segmentelor unui antropod. 4 Legătură care permite rotația unor corpuri în jurul unei axe sau a unui punct. 5 (Rar) Articulare (1). 6 (Iuz) Articulare (4). 7 (Îs) Bază de articulatie Modul de pronunțare a sunetelor, specific fiecărei limbi sau dialect.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ARTICULAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE substantiv feminin

1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase.
♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe.

2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare.
       • Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, variantă articulațiune substantiv feminin / conform limba franceza articulation, latina articulatio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ARTICULAȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE, articulații, substantiv feminin

1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură.
♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod.
♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct.

2. (Rar) Articulare.

– Din limba franceza articulation, latina articulatio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARTICULAȚIE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE, articulații, substantiv feminin

1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături.
♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct.

2. (Rar) Articulare.

– în franceză articulation (neologism din limba latină articulatio, -onis).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARTICULAȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE articulatiei forme

1) Legătură mobilă între două sau mai multe oase și locul acestei legături; încheietură.

2) tehnic Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite mișcare relativă a acestora.

3) lingvistică Mod de pronunțare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-D. articulației] /<fr. articulation, latina articulatio, articulatieonis
Forme diferite ale cuvantului articulatie: articulatiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ARTICULAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULÁȚIE substantiv feminin

1. (anatomie) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.

2. (tehnică) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.

3. mod de a pronunța un sunet. (< limba franceza articulation, latina articulatio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ARTICULAȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTICULAȚIE:
ARTICULAȚIE s.

1. articulare, emitere, pronunțare, pronunție, rostire, (învechit) prozodie. (articulatie sunetelor.)

2. (anatomie) încheietură, (învechit și popular) nod, (învechit) armonie, (familial figurat) balamale (la plural). (articulatieiile omului.)

3. (anatomie) articulație semimobilă = amfiartroză.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

articulație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru articulație:
articuláție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat articuláția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat articuláției; plural articuláții, articulat articuláțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

articulație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru articulație:
articuláție (-ți-e) substantiv feminin, articulat articuláția (-ți-a), genitiv dativ articulat articuláției; plural articuláții, articulat articuláțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

articulație
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru articulație:
articulați(un)e forme

1. încheietura oaselor;

2. rostire deslușită;

3. enunțarea faptelor.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'ARTICULATIE'
ARTICULÁRARTICULÁREARTICULÁTARTICULÁTEARTICULÁȚIEARTICULAȚIÚNEARTICULATÓRIUartículearticulúș

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL articulație
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului articulație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Articulație substantiv feminin [Atestat: DA ms / V: articulațieiune / P: articulațieți-e / Plural: articulațieii / Etimologie: franceza articulation, lat articulatio] 1 Legătură între două sau mai multe oase prin intermediul ligamentelor.
7 Îs Bază de articulație Modul de pronunțare a sunetelor, specific fiecărei limbi sau dialect.
ARTICULÁȚIE articulației forme 1 Legătură mobilă între două sau mai multe oase și locul acestei legături; încheietură.
Articulation, latina articulatio, articulațieonis.
Articulație sunetelor.
Articulațieiile omului.
Articulațieiile omului.

GRAMATICA cuvântului articulație?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului articulație.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul articulație poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul articulație sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul articulație are forma: articuláții
VEZI PLURALUL pentru articulație la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE articulaţie?
Vezi cuvântul articulaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul articulaţie?
[ ar-ti-cu-la-ţi-e ]
Se pare că cuvântul articulaţie are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL articulație
Inţelegi mai uşor cuvântul articulație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Bază de articulație = modul de articulare a sunetelor caracteristic pentru o anumită limbă sau un anumit dialect; sistemul pozițiilor și mișcărilor organelor fonatoare caracteristic vorbitorilor într-o anumită limbă sau într-un anumit dialect
Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect
Anatomie articulație semimobilă = amfiartroză

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL articulație

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bumbac mercerizat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut
drumul pe care este condus un mort la groapă
fir sau țesătură de bumbac 2 tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu
pat care se poate strânge pentru a nu ocupa loc în timpul zilei sau pentru a fi mai ușor transportat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app