 | as |
|
| Artă [ ar-tă ] VEZI SINONIME PENTRU artă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arta în mai multe dicționareDefinițiile pentru arta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ÁRTĂ, arte, substantiv feminin 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini artistice și care, ca și știința, are o mare forță de cunoaștere și de transformare a vieții sociale. P.M.R. va acorda o atenție deosebită creării de condiții prielnice pentru dezvoltarea artei și culturii puse in serviciul poporului, și va arăta toată solicitudinea slujitorilor științei și ai artei. REZ. HOT. I 7. Arta realismului socialist este o puternică armă de educație comunistă a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 3/1. Arta este ideologie, arta implică o poziție de clasă, implică un conținut. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 3/1. • Artă socialistă = artă legată de viața oamenilor muncii, pusă în serviciul cauzei socialismului. vezi realism socialist. Arta socialistă trebuie nu numai să oglindea-că viața poporului, ci să și educe și să îndrumese poporul. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 14/3. Artă cu tendință (în opoziție cu artă pentru artă) = formulă (folosită îndeosebi de criticii literari progresiști din trecut) prin care se definește funcțiunea socială a artei; artă militantă. Constantin Dobrogeanu-Gherea a fost unul din partizanii artei cu tendință. ▭ Artă pentru artă sau artă pură = concepție metafizică idealistă, reacționară, care pretinde că arta ar avea un scop și o valoare «în sine» și că ar fi indiferentă față de clasele sociale. Artistul format in societatea burgheză s-a lăsat prins de formulele amăgitoare ale o artei-zonă neutră», a «artei pure», a «artei pentru artă». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1. Artă decadentă = artă cu conținut corupător, imoral, caracteristică în special pentru burghezie în perioada imperialismului. Arta decadentă își găsește expresia fie în formalism (impresionism, futurism, suprarealism etc.), fie in reprezentarea naturalistă a vieții. ▭ Operă de artă = rezultat al activității artistice creatoare. Om de artă (sau al artei) = persoană care desfășoară o activitate artistică sau se ocupă cu probleme de artă. Artă plastică = artă care operează cu forme și culori (sculptură, pictură etc.). Oamenii muncii sînt dornici să vadă arta plastică răspunzînd din ce în ce mai mult celor mai fierbinți năzuințe ale lor, mobilizîndu-i și întărindu-i în lupta pentru construirea socialismului și apărarea păcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 3,3. Profesorul de desen prevede lui Dumitraș Ilie un viitor sigur în artele plastice. SADOVEANU, N. forme 175. Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură; (mai rar, în trecut, și) arhitectură, poezie, muzică, dans. Artă poetică = tratat care cuprinde regulile de urmat la alcătuirea operelor literare în trecut. Boileau este autorul unei «Arte poetice». ▭ Artă populară = creație artistică (de obicei anonimă) realizată de popor. Artiștii profesioniști cinstiți recurg la izvoarele artei populare ca la un mijloc hotărîtor de luptă împotriva formalismului care degradează arta, lipsind-o de idei, de specific național. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1 2. • Expresia: (Familiar) De dragul artei = în mod dezinteresat; gratis. 2. (De obicei urmat de determinări) Îndemînare într-o activitate oarecare (de cele mai multe ori practică); pricepere, meșteșug, măiestrie; îndeletnicire care cere îndemînare și respectarea unor anumite reguli. Imagi-națiunea, sufletul și mintea mea au putut aievea să-și însușească plăcerile și farmecul artei [vînătoriei], pe care tu, cel dintîi, o predai astăzi cititorilor romîni. ODOBESCU, S. III 13. • Arta militară = ramură a științei militare (cuprinzînd tactica, arta operativă și strategia), care se ocupă cu studierea metodelor privitoare la ducerea operațiilor militare și a războiului în general. Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau cărți a originalelor scrise sau desenate. Arte liberale = discipline care se studiau în învățămîntul evului mediu, fiind grupate în «trivium» (gramatica, retorica, logica) și «quadrivium» (aritmetica, geometria, astronomia și muzica). Artă culinară = pricepere, meșteșug în pregătirea mîncărilor. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe verb reflexiv:emea lui, a învățat arta culinară de la tată-său. CARAGIALE, O. II 226. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru artă: ártă1 substantiv feminin [Atestat: (a. 1851) URICARIUL XIII, 341/22 / Plural: artate / Etimologie: lat ars, artis] 1 Activitate care folosește mijloace de exprimare specifice pentru a produce valori estetice. 2 Totalitatea operelor cu valoare estetică dintr-o epocă, țară etc. 3 Îndeletnicire practicată cu rigoare și talent. 4 (Pgn) Măiestrie. 5 (Fam; îe) De amorul (sau de dragul) -tei Dezinteresat. 6 (Îlav) De – Artistic. 7 (În învățământul medieval; îs) -te liberale Discipline studiate în facultatea de filozofie (facultas artium), grupate în două cicluri -trivium (gramatica, retorica, logica) și quadrivium (aritmetica, geometria, astronomia, muzica). 8 (Înv; dfnz) Artă (3) în care se pune accent pe iscusința minții vezi profesii libere. 9 (Îs) - pură (sau – pentru -) Artă (1) din care deliberat lipsește intenția de a avea o influență de natură socială. 10 (În concepția proletcultistă; îs) – decadentă Artă considerată a avea un conținut imoral pentru că nu promova valorile culturii proletare. 11 (Îs) – cu tendință Artă (1) care promovează o anumită teză, tendință socială sau morală. 12 (Îs) – poetică Reguli, principii despre creația literară reflectate în opera unui scriitor sau a unui curent literar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ÁRTĂ, arte, substantiv feminin 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. • locuțiune adjectiv De artă = artistic. • Operă de artă = operă realizată prin activitate artistică creatoare. Om de artă = persoană care desfășoară o activitate artistică sau care studiază probleme de artă (1). Artă decorativă vezi decorativ. Artă plastică vezi plastic. Arte frumoase vezi frumos. Artă populară = ansamblu de creații artistice (anonime) realizate de popor (literatură, muzică, obiecte de artă plastică etc.). Arte liberale = (în Evul Mediu) cele șapte discipline care constituiau învățământul scolastic. Artă poetică vezi poetic (3). Artă pentru artă = formulă exprimând teza autonomiei absolute a artei față de societate. • Expresia: (familial) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din limba franceza art, latina ars, -tis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ÁRTĂ substantiv feminin 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. • Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii. 2. Artă poetică = a) disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepția, convingerile despre menirea artei și despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli și deprinderi învățate; îndemânare, pricepere, măiestrie, meșteșug, abilitate. [plural -te. / < latina ars, conform italiana arte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ÁRTĂ substantiv feminin 1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme. ♦ operă de arta = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. • artae liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. ♦ arta militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului. (< limba franceza art, latina ars, artis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ÁRTĂ artae forme 1) Formă a activității umane care oglindește realitatea prin imagini expresive. arta populară. arta poetică. 2) Totalitate a operelor dintr-o epocă, dintr-o țară, care aparțin acestei activități. 3) Fiecare dintre modalitățile de exprimare a frumosului, a esteticului. arta cinematografică. arta teatrală. artae plastice. 4) Totalitate de cunoștințe și de priceperi, necesare pentru activitatea într-un anumit domeniu. arta oratorică. • arta militară ramură a științei militare care se ocupă cu teoria și tactica acțiunilor de luptă. [G.-D. artei] /<fr. art, latina ars, artis Forme diferite ale cuvantului arta: artae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ÁRTĂ, arte, substantiv feminin 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. • locuțiune adjectiv De artă = artistic. • Expresia: (familial) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din limba franceza art, latina ars, -tis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru artă: ártă forme, plural e (latina ars, ártis). Exprimarea emoțiunilor superioare pin cuvinte, sunete, colorĭ saŭ forma (ceĭa ce, împreună cu literele și științele, constituĭe una din cele marĭ diviziunĭ ale activitățiĭ omeneștĭ): arta poeziiĭ, muziciĭ, picturiĭ, sculpturiĭ. Știință: arta medicineĭ. Măĭestrie, gust artistic: a lucra cu artă. Artele liberale, cele în care se lucrează cu inteligența. Artele mecanice, cele care depind de mînă. Artele frumoase, pictura și sculptura saŭ și muzica. vezi belearte. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTĂ: ARTĂ s. 1. dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă arta.) 2. artă aplicată = ornamentică, artă decorativă; artă decorativă = ornamentică, artă aplicată. 3. artă regizorală = înscenare, montare, regie, punere în scenă, (rar) regizorat, (învechit) scenariu; artă scenică = scenografie; arte frumoase = belle-arte. 4. artă culinară = gastronomie. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru artă: artă forme 1. modul de a face un lucru după oarecari regule; 2. măestrie, dibăcie; 3. plural frumoasele arte, poezia, muzica și artele desenului (pictura, sculptura, arhitectura); arte liberale, în cari domină inteligența: istoria, filozofia, dreptul, medicina, etc., în opozițiune cu artele mecanice. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru artă: ártă (árte), substantiv feminin – 1. Activitate care are drept scop producerea unor valori estetice. – 2. Măiestrie, pricepere. It. arte, din latina ars (secolul XIX). – derivat artist, substantiv masculin; artistă, substantiv feminin; artistic, adjectiv Forme diferite ale cuvantului arta: árte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Arta: Arta forme numele unui râu și oraș în Grecia: 9000 locuțiune Port pe golful de Arta, format de Marea Ionică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ARTA: ARTA, revistă a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Apare la București din 1954. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru artă: ártă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ártei; plural árte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru artă: ártă substantiv feminin, plural árte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arță: árță substantiv feminin vezi hârță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru artă: ártă2 substantiv feminin vezi harță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARTA' ARSÚRĂarắtART DECÓART NOUVEAUÁRTĂARTĂ. Subst.ARȚÁGARȚĂGÁȘARȚĂGÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL artă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului artă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1851 URICARIUL XIII, 341/22 / Plural: artăte / Etimologie: lat ars, artis] 1 Activitate care folosește mijloace de exprimare specifice pentru a produce valori estetice. ÁRTĂ artăe forme 1 Formă a activității umane care oglindește realitatea prin imagini expresive. Artă populară. Artă poetică. Artă cinematografică. Artă teatrală. Artăe plastice. Artă oratorică. • artă militară ramură a științei militare care se ocupă cu teoria și tactica acțiunilor de luptă. Obiect făcut cu multă artă. |
GRAMATICA cuvântului artă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului artă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul artă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE artă? Vezi cuvântul artă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul artă?[ ar-tă ] Se pare că cuvântul artă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL artă Inţelegi mai uşor cuvântul artă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Artă socialistă = artă legată de viața oamenilor muncii, pusă în serviciul cauzei socialismului Artă cu tendință în opoziție cu artă pentru artă = formulă folosită îndeosebi de criticii literari progresiști din trecut prin care se definește funcțiunea socială a artei; artă militantă ▭ Artă pentru artă sau artă pură = concepție metafizică idealistă, reacționară, care pretinde că arta ar avea un scop și o valoare «în sine» și că ar fi indiferentă față de clasele sociale Artă decadentă = artă cu conținut corupător, imoral, caracteristică în special pentru burghezie în perioada imperialismului ▭ Operă de artă = rezultat al activității artistice creatoare Om de artă sau al artei = persoană care desfășoară o activitate artistică sau se ocupă cu probleme de artă Artă plastică = artă care operează cu forme și culori sculptură, pictură etc Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură; mai rar, în trecut, și arhitectură, poezie, muzică, dans Artă poetică = tratat care cuprinde regulile de urmat la alcătuirea operelor literare în trecut ▭ Artă populară = creație artistică de obicei anonimă realizată de popor Familiar De dragul artei = în mod dezinteresat; gratis Arta militară = ramură a științei militare cuprinzînd tactica, arta operativă și strategia, care se ocupă cu studierea metodelor privitoare la ducerea operațiilor militare și a războiului în general Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau cărți a originalelor scrise sau desenate Arte liberale = discipline care se studiau în învățămîntul evului mediu, fiind grupate în «trivium» gramatica, retorica, logica și «quadrivium» aritmetica, geometria, astronomia și muzica Artă culinară = pricepere, meșteșug în pregătirea mîncărilor locuțiune adjectiv De artă = artistic Operă de artă = operă realizată prin activitate artistică creatoare Om de artă = persoană care desfășoară o activitate artistică sau care studiază probleme de artă 1 Artă populară = ansamblu de creații artistice anonime realizate de popor literatură, muzică, obiecte de artă plastică etc Arte liberale = în Evul Mediu cele șapte discipline care constituiau învățământul scolastic Artă pentru artă = formulă exprimând teza autonomiei absolute a artei față de societate familial De amorul sau de dragul artei = în mod dezinteresat Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii Artă poetică = a disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepția, convingerile despre menirea artei și despre idealul poetic al autorului ♦ operă de arta = operă rezultată din activitatea artistică creatoare artae liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii trivium, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii quadrivium ♦ arta militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului locuțiune adjectiv De artă = artistic familial De amorul sau de dragul artei = în mod dezinteresat Artă aplicată = ornamentică, artă decorativă; artă decorativă = ornamentică, artă aplicată Artă regizorală = înscenare, montare, regie, punere în scenă, rar regizorat, învechit scenariu; artă scenică = scenografie; arte frumoase = belle-arte Artă culinară = gastronomie Artă abstractă vezi abstracționism; artă aplicată vezi artă decorativă; artă decorativă = ornamentică, artă aplicată; artă nonfigurativă = abstracționism Artă regizorală vezi regie; artă scenică vezi scenografie; arte frumoase = belearte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL artă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie înțepat la vorbă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul artă are forma: árte
