Definiție arsura

Cautăm definiția cuvântului arsura în mai multe dicționare

Definițiile pentru arsura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSÚRĂ, arsuri, substantiv feminin

1. Faptul de a arde, de a dogori ( vezi arșiță, dogoare); figurat faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare [Acest alpinist] tot încearcă de verb reflexiv:eo zece ani să ajungă cel dinții pe cel mai înalt pisc al Alpilor... în fiecare an... se întoarce cu fața plesnită de ger, aproape orb de arsura zăpezii. CAMIL PETRESCU, T. II 211. Cînd l-a ajuns arsura la os, a sărit din somn, răcnind ca un taur. CREANGĂ, O. A. 83. Se topește sub arsura soarelui cu înfocare. CONACHI, P. 83.

2. Rană produsă pe o parte a corpului prin acțiunea focului, a unei călduri mari, a unei substanțe corosive etc. Nu te teme, Iliuță, asta-i puterea soarelui... Cum te-oi unge cu acel untdelemn, arsura și mîncărimea se potolesc. SADOVEANU, N. forme 87.
♦ Parte a unui obiect care a fost atinsă de foc; stricăciune produsă pe un obiect prin acțiunea focului, a unei substanțe corosive etc.

3. Senzație usturătoare (asemănătoare cu cea produsă de o ardere) pricinuită de o boală, de sete, de o lovitură etc. Arsuri la stomac. ▭ Stăruia parcă numai arsura palmei care o lovise peste obraz. PAS, Z. I 128. Dă-mi o pară din copaciul care este la ușă, ca să-mi răcoresc arsura gîtlejului. NEGRUZZI, S. I 90. Cu apă gura-Și uda, Arsura Și-o potolea. TEODORESCU, P. P. 548.
• figurat Unde-i văz ochii ca mura, Mă apucă-n piept arsura. TEODORESCU, P. P. 314.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

arsură

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arsură:
arsúră substantiv feminin [Atestat: PRAV. Moldova 13/1 / Plural: arsurari / Etimologie: lat arsura] 1 Ardere. 2 Leziune produsă de foc, de căldură, de un agent chimic. 3 Senzație dureroasă, usturătoare. 4 Arsură (3) produsă de sete sau de boală. 5 (Înv) Febră. 6 Arsură (3) la stomac. 7 (Înv) Arșiță (1). 8 (Înv) Vânt arzător de miazăzi. 9 (Înv; cu sensul pasiv al lui arde (1)) Ardere. 10 (Înv) Incendiu. 11 (Trs; șîs

– de noapte) Bășicuță care apare pe trup în timpul nopții și dispare repede. 12 (Îs)

– în ștreang (sau arsura în pana căpăstrului) Rană ce apare la chișiță, când calul se încurcă în lanț sau în pana căpăstrului. 13 (Îvt; îs)

– de soare (sau -ra soarelui) Înnegrire a pielii. 14 (Mpl) Arșiță (4). 15 (Reg; mpl) Arșiță (5). 16 (Mpl) Locuri în pădure devastate de foc. 17 Ofilire a grânelor din cauza secetei vezi mană. 18 (Pop) Partea atinsă de foc dintr-un obiect. 19 (Pop) Rămășițele unui obiect ars.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ARSURĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSÚRĂ, arsuri, substantiv feminin

1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare.

2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc.
♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive.

3. Loc unde a ars o pădure.

4. Strat de oxid produs pe suprafața unei piese metalice în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic.

5. Necrozare a țesuturilor plantelor ca urmare a atacului unor bacterii.

– latina arsura.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARSURĂ

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSÚRĂ, arsuri, substantiv feminin

1. Faptul de a arde; figurat faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare.

2. Rană produsă de foc, de căldură etc.
♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive.

3. Senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc.

4. Loc unde a ars o pădure.

5. Strat de oxid negru de fier, produs în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic al unui oțel.
♦ Solzi de oxid de fier, detașați la laminarea sau forjarea oțelului.

– latina arsura.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARSURĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSÚRĂ, arsuri, substantiv feminin

1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare.

2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc.
♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive.

3. Loc unde a ars o pădure.

4. Strat de oxid produs pe suprafața unei piese metalice în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic.

– latina arsura.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARSURĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSÚRĂ arsurai forme

1) Parte a unui obiect sau a unui țesut expusă acțiunii focului.

2) Rană provocată de foc, de căldură, de un agent chimic.

3) Senzație dureroasă cauzată de o boală, de sete etc.

4) Strat de oxid format pe suprafața unui metal în timpul încălzirii acestuia la temperaturi înalte.

5) popular Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă; arșiță. /<lat. arsura
Forme diferite ale cuvantului arsura: arsurai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

arsură

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru arsură:
arsúră (arsúri), substantiv feminin –

1. Incendiu. –

2. Faptul de a arde. –

3. Căldură, dogoare. –

4. Vînt cald. –

5. Coastă de munte unde s-a produs un incendiu. latina ārsūra (Pușcariu 130; REW 682; DAR); conform italiana , prov., cat. arsura, vezi limba franceza arsure, spaniolă asura (Corominas, I, 399). În parte, se află în concurență cu arșiță.
Forme diferite ale cuvantului arsura: arsúri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

arsură

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru arsură:
arsúră forme, plural ĭ (latina arsura, inflamațiune). Arșiță: arsura zileĭ. (Vechĭ). Sensațiunea acțiuniĭ foculuĭ pe trup saŭ a uscăcĭuniĭ în gîtu celuĭ însetat. figurat Sensațiunea neplăcută pricinuită în esofag de o mistuire rea. Urmele lăsate de foc (lucru ars, loc ars: avea arsurĭ pe mînĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ARSURĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSURĂ s.

1. (medicina) usturime, (regional) jig, jigăraie. (Simte arsuraĭ gastrice.)

2. scrum. (arsura de pe fundul unui vas.)

3. jariște, pîrlitură, (popular) arsătură, (învechit și regional) pîrjol, (regional) pîrjolitură, pîrleală.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ARSURĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARSURĂ:
ARSÚRĂ substantiv verbal arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

arsură

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru arsură:
arsură substantiv verbal ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ARSURA

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ARSURA:
ARSURA, comerț în jud. Vaslui; 2.211 locuțiune (1991). Importantă cetate traco-getică (secolul 4-2 î. Hr.), întărită cu două valuri de pămînt.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

arsură

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru arsură:
arsură forme

1. arșiță;

2. miros de ceea ce a ars;

3. inflamațiune;

4. figurat foc: arsură la inimă. [latina ARSURA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

arsură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arsură:
arsúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat arsúrii; plural arsúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

arsură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arsură:
arsúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat arsúrii; plural arsúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'ARSURA'

arsất arștioágă Arsu ARSUL ARSÚRĂ arắt ART DECÓ ART NOUVEAU ÁRTĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arsură

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arsură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Moldova 13/1 / Plural: arsurări / Etimologie: lat arsura] 1 Ardere.

12 Îs – în ștreang sau arsură în pana căpăstrului Rană ce apare la chișiță, când calul se încurcă în lanț sau în pana căpăstrului.

ARSÚRĂ arsurăi forme 1 Parte a unui obiect sau a unui țesut expusă acțiunii focului.

Simte arsurăi gastrice.

Arsură de pe fundul unui vas.

Locul ars în pădure se numește arsură.

Simte arsurăĭ gastrice.

Arsură de pe fundul unui vas.

GRAMATICA cuvântului arsură?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arsură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.