 | as |
|
| Aromat [ a-ro-mat ] VEZI SINONIME PENTRU aromat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aromat în mai multe dicționareDefinițiile pentru aromat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adjectiv Care are aromă, cu aromă. Ceai aromat. ▭ Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. • (Poetic) Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25. Forme diferite ale cuvantului aromat: aromat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT1, aromate, substantiv neutru (Mai ales la plural ) Substanță vegetală răspînditoare de aromă, care se întrebuințează la parfumat, la gătit etc.; mirodenie. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni in care ardeau aromate. SADOVEANU, despre P. 99. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aromat: aromát2, aromată [Atestat: DA ms / Plural: aromatați, aromate / Etimologie: aroma] 1 a Care conține arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 substantiv feminin (Înv) O băutură aromată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMAT substantiv (mai ales la plural ) condiment, ingredient, mirodenie, (popular) dres, (învechit) băcănii (la plural) miroase (la plural), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt aromat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aromat: aromát1 sn [Atestat: CORESI, ap. MURNU, greacă 7 / A și: (înv) aromat / V: -ă substantiv feminin / Plural: aromate / Etimologie: vsl apoмaтo, franceza aromate] 1 (Rar) sn Mirodenie. 2 (Înv) sn Cuișoare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aromat: aromat n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT, -Ă adjectiv Cu aromă. // substantiv neutru (La plural ) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< italiana aroma, conform latina, greacă aroma]. Forme diferite ale cuvantului aromat: aromat-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aromat: aromát n., plural e (vechea slavă aromatŭ, despre greacă ároma, arómatos; limba franceza aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adjectiv Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMAT adjectiv aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (Flori aromat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMAT adjectiv aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (Flori aromat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adjectiv Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + sufix -at. Forme diferite ale cuvantului aromat: aromat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT2 aromatte n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, limba neogreacă ároma, arómatos, limba franceza aromate Forme diferite ale cuvantului aromat: aromatte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adjectiv Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – vezi aroma. Forme diferite ale cuvantului aromat: aromat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT1, aromate, substantiv neutru (Rar) Mirodenie. – Din limba slavă (veche) aromatŭ, limba neogreacă ároma, arómatos, (modern și) limba franceza aromate. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT1, aromate, substantiv neutru (Rar) Mirodenie. – Din limba slavă (veche) aromatŭ, limba neogreacă ároma, arómatos. – conform limba franceza aromate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT1 aromattă (aromatți, aromatte) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + sufix aromatat Forme diferite ale cuvantului aromat: aromattă aromatți aromatte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT1 substantiv neutru substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< limba franceza aromate, latina aromatum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adjectiv Care are aromă. – Din aromă + sufix -at. Forme diferite ale cuvantului aromat: aromat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aromat: aromát adjectiv masculin, plural aromáți; forme singular aromátă, plural aromáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT1, aromate, substantiv neutru Mirodenie. – în franceză aromate (< greacă). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aromat: aromát1 adjectiv masculin, plural aromáți; forme aromátă, plural aromáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT2, -Ă adjectiv cu aromă. (< aromă) Forme diferite ale cuvantului aromat: aromat-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aromat: aromát2 (rar) substantiv neutru, plural aromáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aromat: aromát substantiv neutru, plural aromáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru AROMAT: AROMÁT substantiv verbal condiment. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'AROMAT' AROMÂNÉSCAROMÂNÉȘTEaromânímearomânísmAROMÁTaromátăAROMÁTICAROMATIZÁaromatizánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AROMAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aromat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aromát2, aromată [Atestat: DA ms / Plural: aromatați, aromate / Etimologie: aroma] 1 a Care conține arome 4. Vanilia, piperul sînt aromat. MURNU, greacă 7 / A și: înv aromat / V: -ă substantiv feminin / Plural: aromate / Etimologie: vsl apoмaтo, franceza aromate] 1 Rar sn Mirodenie. Flori aromat. Flori aromat. AROMÁT2 aromatte n. AROMÁT1 aromattă aromatți, aromatte Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + sufix aromatat. |
GRAMATICA cuvântului AROMAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aromat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AROMAT poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aromat? Vezi cuvântul aromat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aromat?[ a-ro-mat ] Se pare că cuvântul aromat are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AROMAT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abandon familial?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aromat are forma: aromáte
