 | as |
|
| Armoniu [ ar-mo-niu ] VEZI SINONIME PENTRU armoniu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului armoniu în mai multe dicționareDefinițiile pentru armoniu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru armoniu: armoniu (< italiana armonio, armonium; limba franceza , limba engleză harmonium; germana Harmonium), instrument muzical cu claviatură*, construit pe principiul tuburilor sonore ( vezi orgă) în care coloana de aer este pusă în vibrație de oscilația periodică ( vezi vibrație) a unei ancii* metalice libere (care un acoperă întreaga deschidere a tubului). Preocuparea pentru realizarea unui instr. care să păstreze posibilitățile coloristice de care dispune orga, dar să aibă dimensiuni mult mai reduse și o sonoritate delicată, traversează întregul secolul 19. În 1840, inventatorul limba franceza Alexandre Debain patentează harmonium-ul, instr. în a cărui concepție reunește toate cuceririle predecesorilor săi (Gabriel Joseph Grenie, Voit von Schweinfurt, Payer ș.a.) cu adăugarea a 4 registre (II, 1) timbrale. Perfecționări ulterioare sunt aduse de J. Alexandre, Martin vezi Mustel ș.a. Partea exterioară a mecanicii a. cuprinde: claviatura [care în mod obișnuit are o extindere de 5 octave, Do-do4], butoanele (care la instr. uzuale acționează asupra celor 4 serii de tuburi sonore de construcție diferită, corespunzând celor 4 registre timbrale de 8, 16, 4 picioare (2)) și pedalierul*. Pentru emiterea sunetului este determinat în primul rând timbrul*, apoi, prin acțiunea simultană a pedalelor (ce acționează burdufurile) și a clapelor, aerul conținut în burdufuri este dirijat asupra anciilor din tuburi, care sunt, astfel, puse în vibrație. A. dispune de posibilitatea de a varia presiunea aerului din burdufuri cu ajutorul pedalelor, de a reda efecte de tremolo*, surdină*, prelungirea sunetului, precum și de a amplifica volumul sonor (fie cuplând mai multe octave*, fie printr-un dispozitiv de valve acționat cu genunchii). Prin dimensiunile sale mult mai mici decât ale oricărei orgi, prin prețul său convenabil, a. este preferat acesteia din urmă; este mult utilizat în scopuri didactice. Pentru a. au scris C. Franck, A. Guilmant, A. Eler și G. Mahler (care îl utilizează în Simfonia a -VIII-a, alături de orgă). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU, armonii, substantiv neutru Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din limba franceza harmonium, germana Harmonium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU, armonii, substantiv neutru Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din limba franceza harmonium, germana Harmonium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armoniu: armóniu sn [Atestat: DA / V: -m / Plural: armoniuii / Etimologie: ger Harmonium] Instrument muzical asemănător cu o orgă mică, cu ancii de alamă libere în loc de tuburi, care vibrează la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU substantiv neutru Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [pronume -niu, scris și harmoniu. / < limba franceza harmonium]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU substantiv neutru instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< limba franceza harmonium, germana Harmonium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU, armonii, substantiv neutru Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sunt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. – în franceză harmonium. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU, armonii, substantiv neutru Instrument muzical cu claviatura de tipul unei orgi, Ia care tonurile se produc prin vibrarea unor lame metalice acționate de curente de aer. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMÓNIU: ARMÓNIU armoniui n. Instrument muzical de suflat, cu claviatură, asemănător cu orga. /<fr. harmonium, germana Harmonium Forme diferite ale cuvantului armoniu: armoniui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru armoniu: armóniu [niu pronume nĭu] substantiv neutru, articulat armóniul; plural armónii, articulat armóniile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru armoniu: armóniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], plural arimónii, articulat armóniile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARMONIU' ARMONÍSMARMONÍSTarmonístăarmonísticARMÓNIUarmóniumARMONIZÁarmonizábilarmonizabilitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL armoniu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului armoniu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Armóniu sn [Atestat: DA / V: -m / Plural: armoniuii / Etimologie: ger Harmonium] Instrument muzical asemănător cu o orgă mică, cu ancii de alamă libere în loc de tuburi, care vibrează la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. ARMÓNIU armoniui n. |
GRAMATICA cuvântului armoniu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului armoniu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul armoniu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE armoniu? Vezi cuvântul armoniu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul armoniu?[ ar-mo-niu ] Se pare că cuvântul armoniu are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gaz aerian sau de iluminat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul armoniu are forma: armónii
