 | as |
|
| Armată [ ar-ma-tă ] VEZI SINONIME PENTRU armată PE ESINONIME.COM definiția cuvântului armata subst în mai multe dicționareDefinițiile pentru armata subst din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ, armate, substantiv feminin 1. Totalitatea forțelor armate ale unui stat; oaste. Scut al intereselor poporului și al Republicii Populare Romîne, școală a poporului – astfel concepem noi misiunea armatei în Republica Populară Romînă. GHEORGHIU-DEJ, articulatCUV. 144. Armata noastră populară este continuatoarea celor mai bune tradiții militare ale poporului romîn, care s-au format de-a lungul veacurilor în lupta sa pentru libertate și independență. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2159. Oamenii muncii din toate țările consideră armata sovietică ca armată eliberatoare, care apără pacea, securitatea și libertatea popoarelor împotriva imperialismului american, ațîțătar la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2590. Toate armatele țărilor capitaliste sînt unelte de consolidare a dominației capitalului. Ele au fost și sînt folosite pentru reprimarea oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2590. Armata roșie = nume purtat de armata Statului sovietic de la înființare pînă în 1943. Stalin a condus direct făurirea și organizarea forțelor Armatei roșii și glorioasele ei fapte de arme pe fronturile cele mai hotărîtoare în anii războiului civil. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 22. Armată populară (de eliberare) = armata din unele țări coloniale, care luptă pentru eliberarea poporului de sub jugul imperialismului. Îndată după debarcarea trupelor inamice, puternice unități ale armatei populate de eliberare au întreprins operațiuni de încercuire pe scară largă împotriva acestora SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. • Expresia: A face armata = a presta serviciul militar. Stăpînirea pune pe feciorii care fac armată, a urmat el adresîndu-mi-se mie, să împuște pe părinții lor rămași la coarnele plugului. SADOVEANU, N. forme 121. Ia-mă, Gheorghe, și pe mine, Să fac armata cu tine. popular ♦ Mare unitate militară constituită, mai ales în timp de război, din cîteva corpuri de armată și unități din diferite arme. Armatele glorioase ale Uniunii Sovietice au alungat ocupanții germani fasciști și ne-au dat posibilitatea de a dezvolta cu succes lupta poporului muncitor pentru independență națională și democrație populară GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 260. Mahomed II pornește, în 1462, cu armată mare împotriva Țării Romînești. istorie R.P.R. 103. Misiunea apărării frontului din sud, din regiunea Ruina, Șucița și Șiret, revenea trupelor din armata I romînă și unei armate ruse. istorie R.P.R. 498. General de armată vezi general. 2. figurat Colectivitate (constituind o forță socială) care acționează în vederea unui scop comun; masă. Femeile formează jumătate din populația țării noastre, formează o imensă armată a muncii și sînt chemate să educe pe copiii noștri, generația noastră viitoare, viitorul nostru. STALIN, PROBL. LEN. 481. Armată (industrială) de rezervă = (în orînduirea capitalistă) populația muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. Acumularea capitalului, accelerînd înlăturarea muncitorilor de către mașină și creînd bogăție la un pol și mizerie la celălalt, dă naștere și așa-numitei «armate industriale de rezervă», «prisosului relativ» de muncitori sau «suprapopulației capitaliste», care îmbracă forme extrem de variate și dă capitalului posibilitatea să lărgească extraordinar de repede producția. LENIN, O. XXI 50. ♦ Mulțime, șir, cîrd. E o armată întreagă de bătrîni, tineri, femei și copii – muncitori în fabrica unui vestit milionar, pe care l-au îmbogățit, în cîțiva ani, norocul și brațele lor. DEMETRESCU, O. 150. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMATĂ. Subst.: ARMATĂ. substantiv Armată, forță armată, putere armată, trupe, armie (învechit), oaste (învechit și popular), oștime (învechit), oștire (popular), ostășime (rar), ostășie (învechit), ordie (învechit). Armată permanentă, armată regulată; armată neregulată; miliție (învechit); armată de mercenari; armată de voluntari; armată populară; armată de eliberare. Forțe terestre, armată de uscat; forțe aeriene, flotă aeriană, aviație; forțe navale, flotă, marină militară, flotă de război (fluvială, maritimă), armadă (învechit). Infanterie, pedestrime (învechit și popular); infanterie marină; infanterie moto; cavalerie, cavalerime (învechit), călărime (învechit); artilerie, artilerie antiaeriană, artilerie ușoară, artilerie grea, artilerie divizionară. Trupe terestre, trupe de uscat; trupe aeropurtate; trupe de desant; trupe de cavalerie; trupe blindate, trupe motorizate; trupe de asalt. Jandarmerie (învechit); poliție (învechit); miliție. Unitate militară. Grupă; detașament; detașament de asalt; pluton; roată (învechit); companie; batalion; divizion; regiment; polc (învechit); divizie; brigadă; corp de armată (corp de cavalerie, corp de artilerie, corp de tancuri); mare unitate militară; armată. Corp expediționar. Corp de trupă. Escadrilă; escadră, armadă. Escadron. Baterie; divizion. Flotilă; flotă. Cohortă (la romani); legiune. Ceată (învechit), pîlc (învechit), stol (învechit). Recrutare, înrolare, mobilizare, demobilizare, lăsare la vatră. Cazarmă. Garnizoană. Vb. A recruta; a înrola; a mobiliza; a demobiliza, a lăsa la vatră. A lupta; a apăra; a ataca, a asalta. A cuceri, a ocupa; a birui, a învinge. vezi aeronavă, apărare, armă, atac, grade militare, ostaș, război. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armată: armátă1 substantiv feminin [Atestat: Fn 65 / Plural: armatate / Etimologie: it armata] 1 Totalitatea forțelor militare ale unui stat Si: oaste, oștire, (Înv; asr) armie, (iuz) armadie. 2 Serviciu militar Si: militărie, cătănie. 3 Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 4 (Pgn) Unitate militară. 5 (Îs) armata populară Armata1 (1) unui stat socialist (sau comunist). 6 (Fig) Cârd. 7 (Fig) Mulțime. 8 (Înv; în concepția marxist-leninistă; îs) armata industrială de rezervă Mulțime a muncitorilor care rămân fără o repartizare în întreprinderi. 9 (Înv; în concepția marxist-leninistă; îs) armata muncitorească activă Mulțime a muncitorilor din întreprinderi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ, armate substantiv feminin 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. • Expresia: A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militară compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 2. figurat Colectivitate acționând în vederea unui scop comun. Armata păcii. • Armata (industrială) de rezervă = (în orânduirea capitalistă) populație muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. ♦ Mulțime, ceată; cârd, șir. – It. armata. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru armată: armátă, armate substantiv feminin 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. 2. figurat Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun (de ex. Armata păcii). ♦ Armata salvării (Misiunea creștină) = asociație religioasă de origine metodistă, caracterizată prin manifestări și predici în afara bisericii, fundată la Londra în 1805 de William Both sub denumirea de Misiunea creștină. – Din italiana armata. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMATĂ substantiv (termen militar) 1. oaste, oștire, putere, trupe (la plural), (învechit și regional) armadă, șirag, tabără, (învechit) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (figurat) sabie. (Orașul a fost cucerit de armata dușmană.) 2. militărie, (învechit și popular) ostășie, (regional) miliție, (Transilvania) cătănie, (învechit) voinicie. (Merge la armata.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (Transilvania) cătănie, (învechit) oștenie, soldăție. (Își face armata la...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru armată: armată forme 1. corp de trupe organizate pentru răsboiu; 2. forțe militare ale unui Stat: armata este permanentă și teritorială (cu rezerva și milițiile), cea din urmă compusă din regimente de infanterie (dorobanți), de cavalerie (călărași) și din baterii de artilerie și geniu, din aeronautică și marină; 3. figurat mulțime: armată de scheleturi, șirag de oseminte AL. vezi mântuire. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ, armate, substantiv feminin 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; prin generalizare unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. figurat Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. Armata păcii. ♦ Mulțime, ceată, cârd, șir. – Din italiana armata. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ, armate, substantiv feminin 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; prin generalizare unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. figurat Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. Armata păcii. ♦ Mulțime, ceată, cârd, șir. – Din italiana armata. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru armată: *armátă forme, plural e (în franceză armée, italiana armata). Oaste, oștire, trupele armate ale uneĭ țărĭ maĭ ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. figurat Mare mulțime: o armată de muncitorĭ. – În Muntenia sec 18 armadă (limba neogreacă armáda) armată, flotă. În Transilvania popular armádă, -ádie și -áde, plural ezĭ (ung. ármádia). Și la N. Cost. -ádie. vezi harmată. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ armatae forme 1) Totalitate a forțelor militare ale unui stat; oaste; oștire. • A face armataa a executa serviciul militar. 2) Formație militară operativă alcătuită din mai multe unități tactice. 3) Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. 4) popular Mulțime de indivizi; grămadă. [G.-D. armatei] /<it. armàta Forme diferite ale cuvantului armata: armatae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ substantiv feminin 1. Totalitatea unităților militare și a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militară formată din mai multe corpuri de armată și din unități din diferite arme. 2. (figurat) Mare colectivitate de oameni (acționând pentru un scop comun); masă. ♦ Mulțime; ceată; șir. [După italiana armata, limba franceza armée]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ substantiv feminin 1. totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. • serviciu militar. • mare unitate operativă formată din mai multe unități de arme întrunite. 2. (figurat) mare colectivitate de oameni; mulțime, ceată. (< italiana armata) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru armată: armátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat armátei; plural armáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARMATĂ: ARMÁTĂ substantiv verbal grămadă, mulțime. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru armată: armată substantiv verbal GRĂMADĂ. MULȚIME. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru armată: armátă substantiv feminin, plural armáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armată: armátă2 substantiv feminin vezi harmată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARMATA SUBST' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL armată Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului armată dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Armátă1 substantiv feminin [Atestat: Fn 65 / Plural: armatăte / Etimologie: it armata] 1 Totalitatea forțelor militare ale unui stat Si: oaste, oștire, Înv; asr armie, iuz armadie. 5 Îs armată populară Armata1 1 unui stat socialist sau comunist. 8 Înv; în concepția marxist-leninistă; îs armată industrială de rezervă Mulțime a muncitorilor care rămân fără o repartizare în întreprinderi. 9 Înv; în concepția marxist-leninistă; îs armată muncitorească activă Mulțime a muncitorilor din întreprinderi. Orașul a fost cucerit de armată dușmană. Merge la armată. Își face armată la. Orașul a fost cucerit de armată dușmană. Merge la armată. Își face armată la. ARMÁTĂ armatăe forme 1 Totalitate a forțelor militare ale unui stat; oaste; oștire. • A face armatăa a executa serviciul militar. |
GRAMATICA cuvântului armată? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului armată. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul armată poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE armată? Vezi cuvântul armată desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul armată?[ ar-ma-tă ] Se pare că cuvântul armată are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL armată Inţelegi mai uşor cuvântul armată dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeArmata roșie = nume purtat de armata Statului sovietic de la înființare pînă în 1943 Armată populară de eliberare = armata din unele țări coloniale, care luptă pentru eliberarea poporului de sub jugul imperialismului A face armata = a presta serviciul militar Armată industrială de rezervă = în orînduirea capitalistă populația muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție A face armata = a executa serviciul militar Armata industrială de rezervă = în orânduirea capitalistă populație muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție ♦ Armata salvării Misiunea creștină = asociație religioasă de origine metodistă, caracterizată prin manifestări și predici în afara bisericii, fundată la Londra în 1805 de William Both sub denumirea de Misiunea creștină |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL armată |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tehnică; în sintagma montaj în cascadă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul armată are forma: armáte
