Definiție arma subst

Armă. subst. [ ar-mă. subst. ] VEZI SINONIME PENTRU armă. subst. PE ESINONIME.COM Cautăm definiția cuvântului arma subst în mai multe dicționare Definițiile pentru arma subst din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMĂ. Subst.: ARMĂ. substantiv Armă, armă albă, armă de foc, junt (popular), armă automată, gură de foc; mașină de război. Arc, arculeț (dim.); arbaletă (învechit), manubalistă. Arcan (învechit). Praștie. Catapultă, balistă, bricolă, bombardă. Berbec, taran. Bumerang. Buzdugan, ghioagă, măciucă, chilom. Suliță, sulicioară (dim., popular), dardă (învechit), javelină (învechit), pilum (ant.), lance, mazdrac (învechit și regional), halebardă. Baionetă, panganet (regional), spangă (învechit). Pumnal, hanger, stilet, șiș, jungher (învechit), junghi (învechit). Sabie, săbiuță (dim.), săbioară, săbioi (augm.), gladium, spadă, rapieră (rar), spangă (învechit), spată (învechit), paloș (învechit), pală (învechit), tesac, iatagan. Toporișcă, topor, toporaș (dim.), toporel (dim.), bardă, baltag, satîr (învechit), tomahawk. Pistol, pistolaș (dim.), revolver, browning, pistolet. Pușcă, pușculiță (dim.), pușcuță, pușcoci (ironic), carabină, struț (regional), durdă (învechit și regional), durduliță (dim., învechit și regional), flintă, flintuliță (dim., popular), sîneață (învechit și arhaic), archebuză, muschetă, tromblon. Mitralieră, pistol mitralieră, armă automată, automat, pușcă-mitralieră, moto-mitralieră. Tun, pușcă (învechit), bombardă, balimez (învechit), săcălaș, treasc, piuă (învechit și regional), culevrină (învechit), mortier, obuzier; brand, aruncător, aruncător de flăcări, faust-patron. Mină. Săgeată, săgețică (dim.), dardă (învechit, rar); proiectil, cartuș, glonț, glonț dum-dum, trasor, plumb, șrapnel, grenadă, obuz, combara (învechit), ghiulea, torpilă, bombă, rachetă. Armurier, tufecciu (turcism învechit); săbier (învechit). Arsenal, armurărie (rar), armărie (învechit și regional). Armament, arme, muniție. Vb. A arma. A încărca. A trage, a descărca (arma); a trage la țintă, a ținti, a ochi, a lua la țintă, a lua la ochi; a trage cu pușca, a trage cu tunul, a pușcări (învechit); a împușca, a pușca (învechit și popular). A tăia, a spinteca, a reteza, a săbia (învechit), a buzdugăni (rar). A împunge, a sulița (rar). A arunca săgeți, a trage cu arcul, a săgeta. A (se) înarma, a (se) arma (popular). A dezarma. vezi armată, instrumente de tăiat, omor, ostaș, tăiere. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'ARMA SUBST' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

GRAMATICA cuvântului ARMĂ. Subst.? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului armă. subst.. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ARMĂ. Subst. poate fi: substantiv, Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ARMĂ. Subst. sa indeplinească rolul de: substantiv,

CUM DESPART ÎN SILABE armă. subst.? Vezi cuvântul armă. subst. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul armă. subst.? [ ar-mă. subst. ] Se pare că cuvântul armă. subst. are două silabe