 | as |
|
| Aristocraţie [ a-ris-to-cra-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU aristocraţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aristocratie în mai multe dicționareDefinițiile pentru aristocratie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, substantiv feminin (În orînduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și care asuprește celelalte clase sociale; (în orînduirea capitalistă, ca rămășiță a orînduirilor anterioarei pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obîrșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. La Roma, societatea gentilică se transformă într-o aristocrație închisă, în mijlocul unei plebe numeroase, separate de ea, care este lipsită de drepturi, dar are numeroase îndatoriri. MARX-ENGELS, O. A. II 290. [Boierimea din Principate] forma o bogată oligarhie de cîteva familii greco-romîne ce-și atribuise de la sine calificarea de aristocrație. NEGRUZZI, S. I IX. ♦ Vîrfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. • Aristocrație financiară = vîrfurile marii burghezii, deținătoare a capitalului industrial și bancar; oligarhie financiară. Aristocrație muncitorească = (în stateie capitaliste) mică parte dintre muncitorii calificați, plătită mai bine decît restul muncitorilor și care se găsește sub influența ideologiei burgheze; ea este folosită la spargerea unității clasei muncitoare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, substantiv feminin (În orânduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase sociale; (în orânduirea capitalistă, ca rămășiță a orânduirilor anterioare) pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obârșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. ♦ Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – în franceză aristocratie (< greacă). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE substantiv feminin Clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime. ♦ (figurat) Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. [< limba franceza aristocratie, italiana aristocrazia, greacă aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE substantiv feminin clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime. • vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. (< limba franceza aristocratie, greacă aristokratia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, substantiv feminin Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; prin generalizare (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în orânduirea feudală) clasă socială dominantă a nobililor. – Din limba franceza aristocratie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aristocrație: aristocrațíe substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 72 / Plural: aristocratieii / Etimologie: franceza aristocrație] 1 Clasă socială cu mari privilegii datorate originii, bogăției și poziției sale sociale Si: boierime, nobilime, protipendadă, (rar) aristocrațime. 2 (Înv; îs) aristocratie muncitorească Categorie de muncitori bine plătiți, aflată sub influența burgheziei. 3 (Îs) aristocratie intelectuală Elită intelectuală. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, substantiv feminin Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; (în Antichitate) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în Evul Mediu) clasa socială dominantă a nobililor. – Din limba franceza aristocratie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚÍE aristocratiei forme 1) Pătură socială privilegiată datorită situației sale economice și originii sociale; nobilime. 2) figurat Vârfurile privilegiate ale unei clase, ale unui grup social. [G.-D. aristocrației] /<fr. aristocratie, greacă aristokratia Forme diferite ale cuvantului aristocratie: aristocratiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aristocrație: *aristocrațíe forme (vgr. aristokratía și -kráteia, despre áristos, cel mai bun, și krátos, putere, guvern). Boĭerime, nobilime, clasă de oamenĭ superiorĭ altora pin naștere, avere saŭ cultură: aristocrație intelectuală. – Fals -țime. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARISTOCRAȚIE: ARISTOCRAȚIE s. 1. nobilime, (rar) noblețe, (învechit) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (aristocratie feudală occidentală.) 2. boierime, nobilime, (regional) boieret, (învechit) neamuri (la plural), (grecism învechit) evghenie. (aristocratie din țările române.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aristocrație: aristocrație forme 1. (în vechime) formă de guvern în care puterea era lăsată pe mâna câtorva privilegiați; 2. (azi) clasă nobilă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aristocrație: aristocrațíe substantiv feminin (silabe -cra-), articulat aristocrațía, genitiv dativ articulat aristocrațíei; plural aristocrațíi, articulat aristocrațíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aristocrație: aristocrațíe (-to-cra-) substantiv feminin, articulat aristocrațía, genitiv dativ articulat aristocrațíei; plural aristocrațíi, articulat aristocrațíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARISTOCRATIE' ARISTOCRÁTaristocrátăARISTOCRÁTICaristocraticéșteARISTOCRAȚÍEaristocrațímeARISTOCRATÍSMaristocratizáaristocratizáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ARISTOCRAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aristocraţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 72 / Plural: aristocraȚieii / Etimologie: franceza aristocrație] 1 Clasă socială cu mari privilegii datorate originii, bogăției și poziției sale sociale Si: boierime, nobilime, protipendadă, rar aristocrațime. 2 Înv; îs aristocraȚie muncitorească Categorie de muncitori bine plătiți, aflată sub influența burgheziei. 3 Îs aristocraȚie intelectuală Elită intelectuală. ARISTOCRAȚÍE aristocraȚiei forme 1 Pătură socială privilegiată datorită situației sale economice și originii sociale; nobilime. AristocraȚie feudală occidentală. AristocraȚie din țările române. |
GRAMATICA cuvântului ARISTOCRAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aristocraţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ARISTOCRAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aristocraţie? Vezi cuvântul aristocraţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aristocraţie?[ a-ris-to-cra-ţi-e ] Se pare că cuvântul aristocraţie are şase silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ARISTOCRAȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul aristocraţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Aristocrație financiară = vîrfurile marii burghezii, deținătoare a capitalului industrial și bancar; oligarhie financiară Aristocrație muncitorească = în stateie capitaliste mică parte dintre muncitorii calificați, plătită mai bine decît restul muncitorilor și care se găsește sub influența ideologiei burgheze; ea este folosită la spargerea unității clasei muncitoare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ARISTOCRAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sau care reprezintă instrumentul însuși: cameră de combustie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aristocrație are forma: aristocrațíi
