 | as |
|
| Arhitectură [ ar-hi-tec-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU arhitectură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arhitectura în mai multe dicționareDefinițiile pentru arhitectura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a arhitectura (forma la infinitiv) A arhitectura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ (< limba franceza , latina) substantiv feminin 1. Știința și arta de organizare și construire a spațiilor necesare vieții și activității umane. Avînd o dublă determinare, funcțională și artistică, evoluția arhitectura depinde de tipurile de materiale folosite într-o anume epocă (lemn, piatră, cărămidă, beton), de destinația clădirii (locuințe, clădiri de cult, clădiri industriale, militare etc.) și de climatul spiritual în care apare. Elementele de bază ale a. – volumul, suprafața și planul – organizate după un anumit ritm, caracterizează stilurile arhitectonice. În funcție de concepția epocii, înclinată către funcțional sau către spiritual, arhitectura accentuează fie structura construcțiilor (a. clasică grecească, Renașterea, arhitectura secolul 20), fie forma generală și decorul, în scopul creării unui sentiment sau accentuării specificului național (a. egipteană, barocă, neoromânească). După destinația edificiilor, arhitectura este împărțită în: arhitectura civilă, arhitectura religioasă, arhitectura militară, arhitectura industrială etc. Arhitectura peisagistică = știința și arta de a interveni asupra peisajului, în scopul obținerii unui spațiu cu valențe estetice. Latura cea mai importantă o constituie arta grădinilor. A. – sculptură = curent apărut după al doilea război mondial, ca reacție la cubismul interbelic, care urmărește integrarea arhitectura în peisaj prin apropierea aspectului ei exterior de forma sculpturală, sau, chiar, prin crearea unor sculpturi locuibile. ♦ prin extensie Aspectul compozițional al unei opere artistice; structură. 2. (informatică) Arhitectura calculatoarelor = asamblarea subsistemelor funcționale într-un calculator numeric, pentru a obține performanțele impuse în condiții de cost avantajoase. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ, (rar) arhitecturi, substantiv feminin 1. Știinta și arta de a proiecta și a construi edificii după anumite concepții estetice și reguli tehnice. Creșterea neîntreruptă a numărului și importanței construcțiilor din țara noastră pune problema îmbunătățirii și dezvoltării muncii în domeniul arhitecturii, sistematizării și construcțiilor și ridicarea ei la nivelul cerințelor dezvoltării socialiste a republicii noastre. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2502. 2. Stilul construcției, caracterul, planul arhitectural al unei clădiri. Pe vechea stradă Armenească... erau două unghere ocrotite de arhitectura fantezistă a caselor străbune. ANGHEL, PR. 51. Privirea se ostenește a se uita mult la această prea regulată arhitectură. NEGRUZZI, S. I 193. ♦ figurat Sistem de alcătuire, plan de întocmire a unui tot, în special a unei opere literare. Arhitectura unui roman. ♦ figurat Alcătuire interioară, construcție, constituție. Judecătorul meu era un suflet cu arhitectura cea mai simplă și mai frumoasă. GALACTION, O. I 94. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ substantiv feminin 1. Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, determinate de caracterul și de destinația construcțiilor. 2. Stilul, caracterul distinctiv al unei construcții sau al unei epoci. 3. (figurat) Structură armonioasă (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcătuire internă; construcție; constituție. [Gen. -rii. / < latina architectura, limba franceza architecture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arhitectură: arhitectúră substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 193 / S: (înv) archi- / Plural: arhitecturari / Etimologie: franceza architecture, lat architectura] 1 Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri. 2 (Pex) Planul unei clădiri. 3 (Îs) arhitectura militară Știința și arta de a construi fortificații. 4 (Îs) arhitectura navală Știința și arta de a construi vapoare, porturi etc. 5 (Pex) Structură. 6 (Fig) Structură sufletească. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ substantiv feminin 1. știința și arta de a proiecta și construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli. 2. stilul, caracterul distinctiv al unei construcții, al unei epoci. 3. (figurat) structură, alcătuire internă a ceva; constituție (I, 2). (< limba franceza architecture, latina architectura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ substantiv feminin Știința și arta de a proiecta și construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva; prin extensie aspectul compozițional al unei opere artistice; structură. – Din limba franceza architecture, latina architectura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ forme 1) Știința și arta de a proiecta și a construi clădiri. 2) Stilul, caracterul distinctiv al unei construcții. 3) figurat Aspectul compozițional, structura armonioasă a unei lucrări, a unei opere. /<fr. architecture, latina architectura Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru arhitectură: arhitectură forme 1. arta de a construi și împodobi edificiile; 2. dispozițiunea sau caracterul distinctiv al unei clădiri, care exprimă geniul artistic al diferitelor popoare: bolțile romane, cupola bizantină, arcul stilului gotic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ, substantiv feminin Știința și arta de a proiecta și construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din limba franceza architecture, latina architectura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTÚRĂ substantiv feminin Știința și arta de a proiecta și construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul arhitectural al unei clădiri (sau al unei epoci). – în franceză architecture (neologism din limba latină architectura). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru arhitectură: *arhitectúră forme, plural ĭ (lat, architectura). Arta de a face planurĭ de edificiĭ (fixînd proporțiunile, distribuirea, decorarea și cheltuĭelile) și de a observa executarea lor. vezi constructor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARHITECTURA: ARHITECTURÁ verb trecut a construi cu rigoare (o operă literară sau artistică). (< limba franceza architecturer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arhitectura: arhitecturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arhitecturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural arhitecturizeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARHITECTURĂ: ARHITECTURĂ substantiv (învechit) arhitectonie, maimărie. (Profesează arhitectura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arhitectură: arhitectúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat arhitectúrii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arhitectură: arhitectúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat arhitectúrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARHITECTURA' ARHITECTONÍEARHITÉCTORarhitectoréscarhitectoréșteARHITECTÚRĂARHITECTURÁLARHITRÁVĂarhitravéearhiurbán |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arhitectură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arhitectură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 193 / S: înv archi- / Plural: arhitecturări / Etimologie: franceza architecture, lat architectura] 1 Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri. 3 Îs arhitectură militară Știința și arta de a construi fortificații. 4 Îs arhitectură navală Știința și arta de a construi vapoare, porturi etc. Profesează arhitectură. Profesează arhitectură. |
GRAMATICA cuvântului arhitectură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arhitectură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arhitectură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE arhitectură? Vezi cuvântul arhitectură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arhitectură?[ ar-hi-tec-tu-ră ] Se pare că cuvântul arhitectură are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL arhitectură Inţelegi mai uşor cuvântul arhitectură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePeisagistică = știința și arta de a interveni asupra peisajului, în scopul obținerii unui spațiu cu valențe estetice – sculptură = curent apărut după al doilea război mondial, ca reacție la cubismul interbelic, care urmărește integrarea a Informatică Arhitectura calculatoarelor = asamblarea subsistemelor funcționale într-un calculator numeric, pentru a obține performanțele impuse în condiții de cost avantajoase |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arhitectură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a se face sau a sta ghem?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul arhitectura se conjugă: ei ele arhitecturizeáză
