 | as |
|
| Argumentare [ ar-gu-men-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU argumentare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului argumentare în mai multe dicționareDefinițiile pentru argumentare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARGUMENTARE: ARGUMENTÁRE, argumentări, substantiv feminin Acțiunea de a argumenta; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. În această lucrare [«Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.»] se precizează cu argumentarea cea mai strînsă și convingătoare că toate legile, fie că se raportă la societate, fie că se raportă la fenomenele naturii, sînt legi obiective. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 5/6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru argumentare: argumentáre substantiv feminin [Atestat: Hristos, 1829, 159 / Plural: argumentaretări / Etimologie: argumenta] 1 Aducere de argumente (1) Si: dovedire, (rar) argumentat1, (îvr) argumentiruire. 2 (Log) Raționament prin care se demonstrează ceva pe baza argumentelor (1) aduse. 3 (Ret) Argumentație (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARGUMENTARE: ARGUMENTÁRE, argumentări, substantiv feminin Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – vezi argumenta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARGUMENTARE: ARGUMENTÁRE, argumentări, substantiv feminin Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – vezi argumenta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARGUMENTARE: ARGUMENTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARGUMENTARE: ARGUMENTÁRE, argumentări, substantiv feminin Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru argumentare: argumentare forme 1. fapta sau arta de a argumenta; 2. totalul argumentelor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru argumentare: argumentáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat argumentării; plural argumentări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru argumentare: argumentáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat argumentắrii; plural argumentắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARGUMENTARE: ARGUMENTARE substantiv argumentație, demonstrare. (argumentare celor arătate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARGUMENTARE' ARGUMÉNTARGUMENTÁargumentábilargumentabilitáteARGUMENTÁREargumentátARGUMENTÁȚIEARGUMENTAȚIÚNEargumentatív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ARGUMENTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului argumentare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Argumentáre substantiv feminin [Atestat: Hristos, 1829, 159 / Plural: argumentaretări / Etimologie: argumenta] 1 Aducere de argumente 1 Si: dovedire, rar argumentat1, îvr argumentiruire. Argumentare celor arătate. |
GRAMATICA cuvântului ARGUMENTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului argumentare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ARGUMENTARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE argumentare? Vezi cuvântul argumentare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul argumentare?[ ar-gu-men-ta-re ] Se pare că cuvântul argumentare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ARGUMENTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu o dată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul argumentare are forma: argumentări
