 | as |
|
| Aresta [ a-res-ta ] VEZI SINONIME PENTRU aresta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aresta în mai multe dicționareDefinițiile pentru aresta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aresta (forma la infinitiv) A aresta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (în urma unei infracțiuni sau a unei acțiuni considerate astfel); a închide în vederea unei judecăți. Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. forme 107. Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTA verb (juridic) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (învechit și regional) a robi, (inv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost aresta mai multă verb reflexiv:eme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost aresta ieri.) 3. a ridica. (L-a aresta de acasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aresta: aresta verb tranzitiv: [Atestat: NEGRUZZI, S. III, 462 / prezentul indicativ: arestatez / Etimologie: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemnița, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-și însuși. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ verb trecut a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< latina arrestare, după limba franceza arrêter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ verb I. trecut A supune pe cineva la arest; a închide. [Variante arestui verb IV. / < arest + -a]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aresta: arestá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arestéz, persoana a treia singular: el / ea și plural aresteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aresta: arestá (a aresta) verb, indicativ prezent 3 aresteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARESTA' AREQUIPAARESARÉȘCĂARÉSTARESTÁARESTĂLUÍARESTĂLUÍREARESTĂLUÍTARESTÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aresta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aresta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hoțul a fost aresta mai multă verb reflexiv:eme. Criminalul a fost aresta ieri. L-a aresta de acasă. Hoțul a fost aresta mai multă verb reflexiv:eme. Criminalul a fost aresta ieri. L-a aresta de acasă. III, 462 / prezentul indicativ: arestatez / Etimologie: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare 2 Si: a închide, înv a întemnița, pop a popri, îvr a arestălui, înv a arestui. Arestá a aresta verb, indicativ prezent 3 aresteáză. |
GRAMATICA cuvântului aresta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aresta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aresta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aresta? Vezi cuvântul aresta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aresta?[ a-res-ta ] Se pare că cuvântul aresta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aresta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial doar n-am mâncat bureți?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul aresta se conjugă: ei ele aresteáză
