 | as |
|
| Arde [ ar-de ] VEZI SINONIME PENTRU arde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arde în mai multe dicționareDefinițiile pentru arde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a arde (forma la infinitiv) A arde conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, árd, verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; vezi I 56. Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46. Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109. II (Accentul cade pe ideea de mistuire, de consumare prin foc) 1. intranzitiv A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407. Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65. Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175. Satul sau (țara, lumea) arde și baba se piaptănă v babă. • figurat Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, vezi 17. În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158. • (Cu subiectul neexprimat) Arde la vecin. • tranzitiv (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză) Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. forme 71. Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174. Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907. Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361. 2. tranzitiv (Subiectul este omul) A da foc, a băga în foc. S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. forme 29. ♦ A produce cuiva o rană prin foc. M-ai ars cu țigara. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) figurat a înfiera, a stigmatiza. ♦ A încinge, a înfierbînta. Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul. ♦ (Cu privire la materialul care servește la încălzire) A consuma. De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 98. • intranzitiv Pe vatra veche ard, Pocnind din verb reflexiv:eme-n verb reflexiv:eme, Trei verb reflexiv:eascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ♦ (Cu privire la mîncare) A strica expunînd prea mult la acțiunea focului. Am ars friptura • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232. ♦ (Cu privire la cărămidă, la obiecte de ceramică etc.) A expune acțiunii focului (sau unei temperaturi ridicate) în procesul de fabricare. A ars cărămida. ♦ (Cu privire la un instrument medical) A dezinfecta trecînd prin flacără. Doctorul a ars in flacără arul seringii. • (Cu privire la o rană) A cauteriza. ♦ (Subiectul este o substanță chimică) A distruge. Stropii de acid sulfuric i-au ars haina. 3. intranzitiv (Despre materiale combustibile) A se consuma pentru a rîspîndi lumină; prin extensie (despre surse de lumină sau despre lumina însăși) a fi aprins, a lumina. La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524. Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, vezi 41. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84. Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60. • tranzitiv În satele electrificate țăranii nu mai sînt nevoiți să ardă petrol. • figurat A luci, a străluci. Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292. Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224. Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70. • (Poetic; despre ochi, privire) Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, vezi 59. În cerdac apăruse un bărbat de verb reflexiv:eo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93. Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. 4. intranzitiv (Despre soare) A răspîndi căldură mare, a încălzi puternic, a dogori. Arde soarele, semn de ploaie. • tranzitiv A încălzi tare, a pîrli, a bronza. Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384. Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 20. III. (Accentul cade pe senzația usturătoare provocată de foc) 1. reflexiv A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5. Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt. ♦ tranzitiv A produce o senzație arzătoare, usturătoare, ca de arsură. Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152. Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186. figurat Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. Hristos I 363. Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. ♦ figurat A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut. Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141. ♦ reflexiv (Familiar) A se păcăli, a se înșela. vezi frige. 2. intranzitiv A fi fierbinte, a dogori. Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50. Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145. figurat Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. ♦ (Despre ființe, prin extensie despre părți ale corpului lor) A avea febră; (despre ochi) a străluci de febră. Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. forme 26. Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. Am luat-o de mînă – mîna ei ardea – și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ♦ A se înroși, a se îmbujora din cauza unei stări emotive. Îi ard obrajii de rușine. ▭ Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20. 3. tranzitiv figurat (Cu indicarea instrumentului acțiunii) A trage, a da o lovitură. Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51. • (Complementul instrumental devine complement direct) Puteam să nu-i ard verb reflexiv:eo trei nuiele? BENIUC, vezi 141. I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260. Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128. ♦ (Familiar, construit cu dativul etic) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. vezi trage, trînti. Scriu destul de citeț. – Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, despre 461. (Cu privire la un cîntec) Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180. 4. intranzitiv figurat (Determinat prin «de dor», «de iubire», «de nerăbdare» etc.) A fi cuprins de un sentiment puternic, foarte viu, profund. Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148. Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337. (Eliptic) Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA, I. 167. Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77. Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262. (Rar, cu privire la persoane) Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I 7. • tranzitiv La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, vezi 16. I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. forme 179. • Expresia: A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică. Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23. • reflexiv (Rar, despre inimă, suflet etc.) Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 114. Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 213. – prezent industrie și conjuncție și: arz (CARAGIALE, O. I 74, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 105). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, ard verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. II. 1. intranzitiv A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. • tranzitiv (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective) Ardă-l focul fuior, că încâlcit e! (ALECSANDRI). 2. tranzitiv A da foc, a băga în foc. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) figurat a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). ♦ tranzitiv și intranzitiv A (se) consuma prin ardere. A ars multe lemne. ♦ A încinge, a încălzi. Arde cuptorul înainte de a coace pâinea. ♦ A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc (ȘEZ.). ♦ A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) cărămidă, obiecte de ceramică etc. ♦ A dezinfecta un instrument. ♦ A cauteriza o rană. ♦ A distruge. Acidul sulfuric i-a ars haina. 3. intranzitiv A se consuma pentru a răspândi lumină; prin extensie a fi aprins, a lumina. Lampa ardea. ♦ figurat A luci, a străluci. Pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur (SADOVEANU). 4. intranzitiv (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli. Avea... o pieliță nearsă de vânturi și soare (SADOVEANU). III. 1. reflexiv A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. • tranzitiv M-ai ars cu țigara. ♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. Un vânt aspru... ardea obrazurile (SADOVEANU). ♦ tranzitiv figurat A spune cuiva ceva neplăcut. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela. 2. intranzitiv A fi fierbinte. Simții arzând pământul (ALECSANDRI). ♦ A se înroși din cauza unei stări emotive. ♦ A avea febră. 3. tranzitiv figurat A da o lovitură. Acuși vă ard câteva jordii (CREANGĂ). ♦ (familial) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. 4. intranzitiv figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... [prezent industrie și conjuncție și: arz] – latina ardere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, ard, verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranzitiv A da foc, a băga în foc. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. • reflexiv S-a ars mâncarea. ♦ tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică. 3. tranzitiv și intranzitiv A încinge, a încălzi (tare). ♦ tranzitiv A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. ♦ tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ tranzitiv A cauteriza o rană. III. intranzitiv 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. reflexiv și tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. tranzitiv figurat A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (familial) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ tranzitiv și reflexiv (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – latina ardere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE, ard, verb III. I. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranzitiv A da foc, a băga în foc. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. • reflexiv S-a ars mâncarea. ♦ tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică. 3. tranzitiv și intranzitiv A încinge, a încălzi (tare). ♦ tranzitiv A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦ tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ tranzitiv A cauteriza o rană. III. intranzitiv 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. reflexiv și tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. tranzitiv figurat A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (familial) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ tranzitiv și reflexiv (familial) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. • Expresia: A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – latina ardere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARDE: ARDE verb 1. a dogori, a frige, a pîrjoli, (popular) a pripi, a zăpuși, (învechit și regional) a păli, a prigori. (Soarele arde.) 2. a încălzi, a încinge, a înfierbînta. (arde cuptorul pentru pîine.) 3. a (se) mistui. (Focul a arde totul.) 4. a (se) frige. (M-am arde la deget de la plită.) 5. (medicina) a cauteriza. (arde o rană.) 6. a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (învechit și regional) a (se) păli. (Ne arde la soare, la mare.) 7. a lumina. (Lampa arde pînă tîrziu în camera lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arde: árde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural árdă (și árză în expresia arză-l focul); imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde!, intranzitiv arzi!, persoana a doua plural: voi árdeți!; participiu ars Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arde: árde (a arde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent 3 să árdă (dar: arză-l focul); imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde, intranzitiv arzi, persoana a doua plural: voi árdeți; participiu ars Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ARDE: ÁRDE verb vezi ademeni, amăgi, bănui, da, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, sclipi, străluci, trage, trișa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru arde: arde verb vezi ADEMENI. AMĂGI. BĂNUI. DA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. SCLIPI. STRĂLUCI. TRAGE. TRIȘA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru arde: arde, ard I. vezi t. 1. a fura (pe cineva) 2. a bate. 3. a condamna. II. vezi r. a avea necazuri, a da de bucluc Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARDE' ardárArdar/eARDAȘIR IARDĂUÁRDEARDEALardealitardeáscăARDÉI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Soarele arde. Arde cuptorul pentru pîine. Focul a arde totul. M-am arde la deget de la plită. Arde o rană. Ne arde la soare, la mare. Lampa arde pînă tîrziu în camera lui. Soarele arde. Focul a arde totul. árde a arde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ard, imperfect persoana a treia singular: el / ea ardeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu arséi, persoana întâi plural: noi árserăm; conjunctiv prezent 3 să árdă dar: arză-l focul; imperativ persoana a doua singular: tu tranzitiv árde, intranzitiv arzi, persoana a doua plural: voi árdeți; participiu ars. |
GRAMATICA cuvântului arde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arde poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE arde? Vezi cuvântul arde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arde?[ ar-de ] Se pare că cuvântul arde are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL arde Inţelegi mai uşor cuvântul arde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b figurat a înfiera, a stigmatiza A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva A arde la inimă pe cineva = a provoca cuiva o emoție puternică A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b figurat a înfiera; a stigmatiza pe cineva A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b a înfiera; a stigmatiza pe cineva A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să A arde cu fierul roșu = a a face unui animal un semn cu un fier înroșit în foc; b a înfiera; a stigmatiza pe cineva A-i arde cuiva de ceva = a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arde |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Moleculă-gram?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
