 | as |
|
| Triumf [ tri-umf ] VEZI SINONIME PENTRU triumf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arc de triumf în mai multe dicționareDefinițiile pentru arc de triumf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIUMF: TRIÚMF, triumfuri, substantiv neutru 1. (În vechea Romă) Celebrarea victoriei, prin ceremonia intrării solemne în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatorii, ofițerii principali din armată și prizonierii făcuți în război. Consulii și generalii romani, încărcați de trofee și osteniți de victorii, se retrăgeau la coarnele plugului. Acolo, bătrîni și dezamăgiți, în pacea rustică, găseau consolarea... pentru zădărnicia tuturor triumfurilor. C. PETRESCU, R. DR. 39. • Arc de triumf vezi arc. Car de triumf vezi car. • Locuţiune adverbiala În triumf = însoțit de manifestații entuziaste, cu alai, cu pompă. • Expresia: A duce (sau a purta) pe cineva în triumf = a ridica pe cineva în sus (purtîndu-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu, solemn sau vesel. Cînd ieșii afară, unii mă sărutară, alții mă purtară în triumf. BOLINTINEANU, O. 410. 2. Victorie, biruință. Cu cît lupta se va da mai organizat, cu atît triumful va fi mai sigur. SAHIA, N. 40. ♦ figurat Succes moral, reușită, izbîndă. Lupta împotriva concepțiilor idealiste, pentru triumful materialismului, este lupta pentru progresul științei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 55. Omenirea merge într-un progres continuu... fiecare pas al vieții omenești... este un triumf al binelui asupra răului. BĂLCESCU, O. II 10. – plural și: (învechit) triumfe (NEGRUZZI, S. I 43). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIUMF: TRIÚMF, triumfuri, substantiv neutru 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. • Expresia: A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; figurat succes moral, reușită, izbândă deosebită. [ pronunție: tri-umf] – Din latina triumphus, limba franceza triomphe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIUMF: TRIÚMF, triumfuri, substantiv neutru 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. • Expresia: A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; figurat succes moral, reușită, izbândă deosebită. [ pronunție: tri-umf] – Din latina triumphus, limba franceza triomphe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru triumf: triumf n. 1. onoare dată la Romani generalilor victorioși și care consta în a le face o intrare pompoasă și solemnă la Roma ( vezi arc): a duce în triumf, a purta pe brațe spre a-i face onoare; 2. victorie mare, izbândă strălucită: triumfurile lui Alexandru cel Mare; 3. succes splendid: pledoaria sa fu un triumf; 4. figurat efect mare obținut (vorbind de lucruri): triumful carității. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIUMF: TRIÚMF triumfuri n. 1) (în Roma antică) Onoare acordată unui conducător de oști care a repurtat o victorie strălucită. • Car de triumf car împodobit în care era purtat biruitorul; car triumfal. 2) Victorie strălucită. 3) figurat Succes decisiv; reușită mare. 4) Sentiment de mare satisfacție generat de o mare reușită. [silabe tri-umf] /<lat. triumphus, limba franceza triomphe Forme diferite ale cuvantului triumf: triumfuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru triumf: triúmf (-furi), substantiv feminin – Victorie în război, succes moral, fală. latina triumphus (secolul XIX). – derivat triumfa, verb, din latina triumphare; triumfal, adjectiv, după limba franceza triomphal, latina triumphalis; triumfător, adjectiv (care triumfă); tromf, substantiv neutru (triumf, în anumite jocuri de cărți), învechit, din în limba maghiara tromf < germana Trumpf (Scriban). Forme diferite ale cuvantului triumf: -furi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIUMF: TRIÚMF substantiv neutru 1. Celebrare a victoriei în vechea Romă, constând din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. Victorie, biruință; (figurat) succes moral, reușită, izbândă. [pronume tri-umf. / < latina triumphus, conform limba franceza triomphe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIUMF: TRIÚMF substantiv neutru 1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. victorie, biruință (în război). 3. (figurat) succes moral, reușită, izbândă. (< latina triumphare, limba franceza triumphe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arc de triumf: arc de triúmf substantiv neutru + prepoziție + substantiv neutru (silabe tri-umf) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru triumf: triúmf substantiv neutru, plural triúmfuri (silabe tri-um-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru triumf: triúmf substantiv neutru, plural triúmfuri (tri-um-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Triumf: Triumf ≠ înfrângere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARC DE TRIUMF' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Triumf Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului triumf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRIÚMF triumfuri n. • Car de triumf car împodobit în care era purtat biruitorul; car triumfal. |
GRAMATICA cuvântului Triumf? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului triumf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Triumf poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE triumf? Vezi cuvântul triumf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul triumf?[ tri-umf ] Se pare că cuvântul triumf are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Triumf Inţelegi mai uşor cuvântul triumf dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În triumf = însoțit de manifestații entuziaste, cu alai, cu pompă A duce sau a purta pe cineva în triumf = a ridica pe cineva în sus purtîndu-l pe brațe sau pe un tron în cadrul unui cortegiu, solemn sau vesel A duce sau a purta pe cineva în triumf = a ridica pe cineva pe sus purtându-l pe brațe sau pe un tron în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel A duce sau a purta pe cineva în triumf = a ridica pe cineva pe sus purtându-l pe brațe sau pe un tron în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Idealism obiectiv?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul triumf are forma: triúmfur
