 | as |
|
| Arbitru [ ar-bi-tru ] VEZI SINONIME PENTRU arbitru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului arbitru în mai multe dicționareDefinițiile pentru arbitru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU, arbitri, substantiv masculin 1. Persoană aleasă de părțile în cauză sau desemnată conform legii pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu. Te prevenisem. Nu sînt bun de arbitru. SEBASTIAN, T. 96. • figurat [Lara s-a pomenit] Arbitru, deodată, deplin, peste-a lui soarte, Stăpîn și peste sine, stăpîn și peste-ai săi. MACEDONSKI, O. I 258. • Arbitru de stat = arbitru care judecă litigiile dintre instituțiile de stat, întreprinderile și organizațiile sectorului socialist. 2. Persoană însărcinată să supravegheze și să conducă desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. Arbitrul are controlul absolut al jocului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arbitru: arbítru1 substantiv masculin [Atestat: PRAV. (1814), 14/15 / Plural: arbitruri / Etimologie: franceza arbitre, lat arbiter] 1 Judecător ales de părțile împricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (înv) eretocrit. 2 Instanță aleasă pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal și însărcinat să-și dea părerea într-o afacere. 4 (Îs) arbitru de stat Arbitru (2) care judecă litigiile patrimoniale dintre organele și instituțiile de stat, dintre organizațiile și întreprinderile economice ale statului. 5 Judecător suprem și stăpân absolut. 6 Persoană care impune o modă. 7 (Spt) Persoană care conduce desfășurarea unei competiții sportive. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU, arbitri, substantiv masculin 1. Persoană, organizație, instanță aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfășurarea unei competiții sportive. – Din limba franceza arbitre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU, arbitri, substantiv masculin 1. Persoană, organizație instanță aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfășurarea unei competiții sportive. – Din limba franceza arbitre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru arbitru: *árbitru m. (latina árbiter, limba franceza arbitre). Judecător ales de tribunal saŭ de părțĭ de bună voĭa lor. Stăpîn absolut. Dumnezeŭ e arbitru lumiĭ. Care dă tonu: acest om e arbitru eleganțeĭ. – Și arbítru (după limba franceza ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU, arbitri, substantiv masculin Persoană aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu. ♦ Persoană însărcinată să supravegheze și să conducă desfășurarea unei competiții sportive. – în franceză arbitre. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU substantiv masculin 1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă. (< limba franceza arbitre, latina arbiter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru arbitru: arbitru m. 1. persoană aleasă spre a termina o neînțelegere; 2. stăpân absolut: arbitrul soartei noastre; liber arbitru, putința de a se hotărî fără altă cauză decât voința. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU substantiv masculin 1. Persoană aleasă sau desemnată pentru a judeca un diferend, un litigiu. 2. Persoană care arbitrează o competiție sportivă. / < limba franceza arbitre, conform latina arbiter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBÍTRU arbitrui m. 1) Persoană autorizată să soluționeze un litigiu. 2) Persoană calificată, însărcinată să arbitreze o competiție sportivă. /<fr. arbitre, latina arbiter Forme diferite ale cuvantului arbitru: arbitrui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru arbitru: arbítru2 sns [Atestat: latina medievală / V: (înv) -riu / Etimologie: lat arbitrium] 1 Putere de hotărâre proprie omului. 2 (Fiz; îs) Liberul arbitru Libertatea omului de a hotărî după propria sa voință. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARBITRU: ARBITRU substantiv (juridic) judecător, (grecism învechit) eretocrit. (arbitru într-un litigiu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arbitru: arbítru (-bi-tru) substantiv masculin, articulat arbítrul; plural arbítri, articulat arbítrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arbitru: arbítru substantiv masculin (silabe -tru), plural arbítri, articulat arbítrii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARBITRU' arbitrátarbitrațiúnearbitrézarbítriuARBÍTRUARBÍUÁRBORARBORÁARBORÁDĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arbitru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arbitru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1814, 14/15 / Plural: arbitruri / Etimologie: franceza arbitre, lat arbiter] 1 Judecător ales de părțile împricinate pentru a rezolva un litigiu Si: înv eretocrit. 4 Îs arbitru de stat Arbitru 2 care judecă litigiile patrimoniale dintre organele și instituțiile de stat, dintre organizațiile și întreprinderile economice ale statului. ARBÍTRU arbitrui m. 2 Fiz; îs Liberul arbitru Libertatea omului de a hotărî după propria sa voință. Arbitru într-un litigiu. Arbitru într-un litigiu. |
GRAMATICA cuvântului arbitru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arbitru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arbitru poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE arbitru? Vezi cuvântul arbitru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arbitru?[ ar-bi-tru ] Se pare că cuvântul arbitru are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL arbitru Inţelegi mai uşor cuvântul arbitru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Arbitru de stat = arbitru care judecă litigiile dintre instituțiile de stat, întreprinderile și organizațiile sectorului socialist |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arbitru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Circuitul apei în natură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul arbitru are forma: arbítri
