 | as |
|
| Apus [ a-pus ] VEZI SINONIME PENTRU apus PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apus în mai multe dicționareDefinițiile pentru apus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS1, apusuri, substantiv neutru (În opoziție cu răsărit) 1. Faptul de a apune; trecerea unui astru sub orizont; apunere. Apus de soare. • Ziua de 1 Mai fusese frumoasă pînă la apusul soarelui, dar de aci înainte cerul se întunecă. BOLINTINEANU, O. 413. • figurat Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam, Cînd la apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Priveliște oferită de soare cînd apune. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre. SAHIA, N. 40. Puternic suflă vîntul tomnatec! Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Curînd scăpată și soarele după cele mai de pe urmă trepte ale apusului. HOGAȘ, M. N. 168. 2. Loc pe orizont unde apune soarele (unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului); prin extensie regiune unde apune soarele; vest. Flacără roșie... rumenește zarea-nfiorată Din răsărit pînă-n apus. BENIUC, vezi 84. Steteam la colibă, pe prunduri, Privind peste mare-n apus, Năvalnice neguri de seară Veniră, urcîndu-se-n sus. IOSIF, T. 137. Din apus Se răsfira fierbînd un nor De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. • Expresia: (Rar) A vorbi una de la răsărit și alta de la apus = a vorbi incoerent, fără șir. (Rar) A sta cu un picior la răsărit și cu altul la apus = a fi nestatornic, a nu avea domiciliu stabil. 3. Timpul zilei cînd apune soarele; asfințit, scăpătat. Iar cel ungurean Și cu cel verb reflexiv:încean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1. 4. Occident. Patru veacuri de contact cu Apusul... n-a dat masei populației africane nimic bun. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 11/3. 5. figurat Declin, decădere, prăbușire. Puterea colosală a romanilor începu a se pleca spre apus. NEGRUZZI, S. I 201. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apus: apús1 sn [Atestat: PSALT. SCH. 154/14 / V: (înv) appapus / Plural: (înv) -e, -uri / Etimologie: apune] 1 Trecere a unui astru sub orizont Si: asfințit, (pop) scăpătat. 2 Locul pe orizont unde apune soarele. 3 Priveliște la apusul (1) soarelui. 4 Vest. 5 (Îe) A vorbi una de la răsărit și alta de la apus A vorbi confuz, cu analogii și legături prea îndepărtate. 6 (Îe) A sta cu un picior la răsărit și altul la apus A nu avea domiciliu stabil. 7 (Îs) -miazăzi Sud-vest. 8 Occident. 9 (Pm) Concepțiile occidentului. 10 Peisaj crepuscular. 11 (Fig) Sfârșit. 12 (Fig) Declin. 13 (Pex) Prăbușire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APUS: APUS s. 1. asfințire, asfințit, (livresc) crepuscul, declin, (rar) apunere, (popular) scapăt, scăpătare, scăpătat. (apus soarelui.) 2. amurg, asfințit, înserare, seară (livresc) crepuscul, (învechit și popular) murg, (popular) înmurgit, scăpătat, sfințit, (regional) murgit, (prin Moldova și Muntenia) murgilă, (învechit) sfințire. (S-a lăsat apus.) 3. asfințit, vest, (învechit și popular) sfințit, (popular) scăpătat, soare-apune, (învechit și regional) scapăt, (regional) scăpătiș. (Se îndreaptă către apus; punctul cardinal numit apus.) 4. occident, vest. (Țările din apus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS1, apusuri, substantiv neutru 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului și aflat la 90° de punctul sud (în direcția mișcării acelor unui ceasornic); prin extensie loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei și din America; Occident. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. ♦ figurat Declin, decădere. – vezi apune. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS2 apusuri n. 1) vezi A APUNE. 2) Timpul zilei când apune Soarele; asfințit. 3) Parte a orizontului; vest; asfințit. 4) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; asfințit; vest. 5) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; asfințit; vest; occident. 6) figurat Sfârșitul a ceva (al vieții, al unei activități etc.). /v. a apune Forme diferite ale cuvantului apus: apusuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS1, apusuri, substantiv neutru 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de Soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului, vest; prin extensie loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal, Occident, Vest. 3. Timp al zilei când apune Soarele; asfințit. 4. figurat Declin, decădere, dispariție. – vezi apune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS1, apusuri, substantiv neutru 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; prin extensie loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. 4. figurat Declin, decădere, dispariție. – vezi apune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apus: apús n., plural e. Apunere, disparițiune: apusu viețiĭ. Occident, vest: corabia merge spre apus. Punctu cardinal (regiunea) spre care apune soarele (occidentu, vestu): corabia merge spre apus. Țările din partea spre care apune soarele: ce a scos din voĭ Apusu cînd nimic nu e de scos (Em.)? Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apus: apús2, apusă [Atestat: P. MAIOR, istorie 70/15 / Plural: apusuși, apuse / Etimologie: apune] 1 a (despre astre) Care a apus (1). 2 a (Fig; despre verb reflexiv:eme, timp) Trecut. 3 a (despre ochi) Fără vedere. 4 a (Îvr; Trs; despre societate și oameni) înapoiat. 5 av (Înv; nob) Cu dispreț. Forme diferite ale cuvantului apus: apusă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS2, -Ă, apuși, -se, adjectiv Dispărut pentru totdeauna, stins, trecut. Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27. Rîul sfînt ne povestește... despre verb reflexiv:emi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44. Forme diferite ale cuvantului apus: apus-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS1 apussă (apusși, apusse) 1) vezi A APUNE. 2) Care a trecut, a dispărut. verb reflexiv:emuri demult apuse. /v. a apune Forme diferite ale cuvantului apus: apussă apusși apusse Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS2, -Ă, apuși, -se, adjectiv Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. verb reflexiv:emuri apuse. – vezi apune. Forme diferite ale cuvantului apus: apus-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS2, -Ă, apuși, -se, adjectiv Dispărut pentru totdeauna. verb reflexiv:emuri apuse. – vezi apune. Forme diferite ale cuvantului apus: apus-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS2, -Ă, apuși, -se, adjectiv Dispărut pentru totdeauna. verb reflexiv:emuri apuse. – vezi apune. Forme diferite ale cuvantului apus: apus-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS substantiv verbal decadență, decădere, declin, regres, sfârșit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru apus: apus substantiv verbal DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES. SFÎRȘIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APUS: APUS adjectiv dispărut, pierdut, trecut. (verb reflexiv:emuri de mult apus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Apus: Apus ≠ est, orient, răsărit, zori Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apus: apús (asfințit) substantiv neutru, plural apúsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Apus: *Apús (regiune) substantiv propriu n. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apus: apús substantiv neutru, plural apúsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APUS: APÚS adjectiv verbal trecut. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'APUS' APUPÁREAPURE Rio 1.APURIMACapúrureaAPÚSapusánapusátAPUSEÁNAPUSENI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APUS Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 154/14 / V: înv appapus / Plural: înv -e, -uri / Etimologie: apune] 1 Trecere a unui astru sub orizont Si: asfințit, pop scăpătat. 5 Îe A vorbi una de la răsărit și alta de la apus A vorbi confuz, cu analogii și legături prea îndepărtate. 6 Îe A sta cu un picior la răsărit și altul la apus A nu avea domiciliu stabil. Apus soarelui. S-a lăsat apus. Se îndreaptă către apus; punctul cardinal numit apus. Țările din apus. APÚS2 apusuri n. Apús2, apusă [Atestat: P. MAIOR, istorie 70/15 / Plural: apusuși, apuse / Etimologie: apune] 1 a despre astre Care a apus 1. Apusul soarelui. APÚS1 apussă apusși, apusse 1 vezi A APUNE. Verb reflexiv:emuri de mult apus. |
GRAMATICA cuvântului APUS? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apus. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APUS poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apus? Vezi cuvântul apus desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apus?[ a-pus ] Se pare că cuvântul apus are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL APUS Inţelegi mai uşor cuvântul apus dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar A vorbi una de la răsărit și alta de la apus = a vorbi incoerent, fără șir Rar A sta cu un picior la răsărit și cu altul la apus = a fi nestatornic, a nu avea domiciliu stabil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APUS |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb la cheie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul apus are forma: apúsuri
