eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție aptitudine


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Aptitudine [ ap-ti-tu-di-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU aptitudine PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului aptitudine în mai multe dicționare

Definițiile pentru aptitudine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITUDINE s.

1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livresc) propensiune, (popular) tragere, (învechit) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin aptitudine.)

2. acuitate, aplecare, înclinare, înclinație, simț. (Are o aptitudine profundă pentru nuanțe.)

3. capacitate, facultate, însușire, posibilitate. (aptitudine intelectuale.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

APTITUDINE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITÚDINE, aptitudini, substantiv feminin Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2.

– Din latina aptitudo, -inis, limba franceza aptitude.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

APTITUDINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITÚDINE, aptitudini, substantiv feminin Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2.

– Din latina aptitudo, -inis, limba franceza aptitude.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

aptitudine
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aptitudine:
aptitúdine substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 240 / Plural: aptitudineni / Etimologie: franceza aptitude, lat aptitudo, -inis] Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinație.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

APTITUDINE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITÚDINE aptitudinei forme Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, latina aptitudio, aptitudineinis
Forme diferite ale cuvantului aptitudine: aptitudinei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

APTITUDINE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITÚDINE, aptitudini, substantiv feminin Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.

– în franceză aptitude (neologism din limba latină aptitudo, -inis).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

APTITUDINE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITÚDINE substantiv feminin înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< limba franceza aptitude, latina aptitudo)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

aptitudine
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aptitudine:
*aptitúdine forme (mlat. aptitúdo, -údinis; limba franceza aptitude. vezi atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

APTITUDINE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITUDÍNE, aptitudini, substantiv feminin Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

APTITUDINE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APTITUDINE:
APTITÚDINE substantiv feminin Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [conform limba franceza aptitude].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

aptitudine
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aptitudine:
aptitúdine substantiv feminin, genitiv dativ articulat aptitúdinii; plural aptitúdini
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

aptitudine
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aptitudine:
aptitúdine substantiv feminin, genitiv dativ articulat aptitúdinii; plural aptitúdini
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

aptitudine
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aptitudine:
aptitudine forme dispozițiune naturală, capacitate.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'APTITUDINE'
aptialísmapțiánaptícăAPTITUDINÁLAPTITÚDINEAptsenieápuAPUCÁAPUCÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aptitudine
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aptitudine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Și-a demonstrat din plin aptitudine.
Are o aptitudine profundă pentru nuanțe.
Aptitudine intelectuale.
Și-a demonstrat din plin aptitudine pentru.
Aptitúdine substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 240 / Plural: aptitudineni / Etimologie: franceza aptitude, lat aptitudo, -inis] Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinație.
APTITÚDINE aptitudinei forme Atracție înnăscută spre o anumită activitate; dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate.
Aptitude, latina aptitudio, aptitudineinis.

GRAMATICA cuvântului aptitudine?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aptitudine.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aptitudine poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul aptitudine sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul aptitudine are forma: aptitúdini
VEZI PLURALUL pentru aptitudine la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE aptitudine?
Vezi cuvântul aptitudine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aptitudine?
[ ap-ti-tu-di-ne ]
Se pare că cuvântul aptitudine are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aptitudine

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Alcool sanitar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a veni din belșug
magnetizație
alcool colorat cu albastru de metilen și denaturat cu salicilat de metil, întrebuințat ca dezinfectant extern
nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata domnului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app