 | as |
|
| Aprobare [ a-pro-ba-re ] VEZI SINONIME PENTRU aprobare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aprobare în mai multe dicționareDefinițiile pentru aprobare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBARE s. 1. acceptare, admitere, consimțire, încuviințare. (aprobare scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acord, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, verb reflexiv:ere, (învechit și regional) poslușanie, slobozenie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (învechit) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără aprobare cuiva.) 3. (POLITICĂ) agrement, consimțămînt. (aprobare acordată unui diplomat străin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aprobare: aprobáre substantiv feminin [Atestat: Antonescu despre / plural -bări / Etimologie: aproba] 1 Încuviințare a ceva. S: consimțire, (rar) aprobat2 (1), (înv) aprobație (1), aprobațiune (1), aprobăluire (1). 2 (Spc) Răspuns favorabil și oficial la o cerere, la o propunere etc. Si: (rar) aprobat2 (2), (înv) aprobație (2), aprobațiune (2), aprobăluire (3). 3. Autoapreciere pozitivă. conform aproba (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE, aprobări, substantiv feminin Faptul de a aproba; încuviințare, consimțire. Proiectul va fi supus aprobării colectivului. ▭ Mulțimea se tălăzui în strigăte de aprobare. SAHIA, N. 36. Față de murmurul de aprobare dimprejur, Talabă întrebă aspru... REBREANU, R. I 193. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE substantiv feminin Faptul de a aproba; încuviințare; consimțire; permisiune. ♦ Act, document prin care se permite, se aprobă ceva. [< aproba]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aprobare: aprobare forme 1. încuviințare, consimțire; 2. judecată sau mărturie favorabilă dată meritelor cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE, aprobări, substantiv feminin Faptul de a aproba; (concret) act prin care se aprobă ceva. – vezi aproba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE aprobareări forme 1) vezi A APROBA. 2) Act prin care se aprobă ceva. [G.-D. aprobării] /v. a aproba Forme diferite ale cuvantului aprobare: aprobareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE, aprobări, substantiv feminin Faptul de a aproba; (concret) act prin care se aprobă ceva. – vezi aproba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE, aprobări, substantiv feminin Faptul de a aproba; (concret) act prin care se aprobă ceva. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBARE: APROBÁRE substantiv feminin 1. faptul de a aproba. 2. act prin care se aprobă ceva. (< aproba) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aprobare: aprobáre (încuviințare) (a-pro-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat aprobắrii; plural aprobắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aprobare: aprobáre substantiv feminin (silabe -pro-), genitiv dativ articulat aprobării; plural aprobări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Aprobare: Aprobare ≠ dezaprobare, respingere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'APROBARE' aprobabilitáteAPROBĂLUÍAPROBĂLUÍREAPROBĂLUÍTAPROBÁREAprobataprobațieaprobațiúneAPROBATÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Aprobare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aprobare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aprobare scoaterii la concurs a unui post vacant. Cu sau fără aprobare cuiva. Aprobare acordată unui diplomat străin. Aprobare scoaterii la concurs a unui post vacant. A primit aprobare pentru. APROBÁRE aprobareări forme 1 vezi A APROBA. |
GRAMATICA cuvântului Aprobare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aprobare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Aprobare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aprobare? Vezi cuvântul aprobare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aprobare?[ a-pro-ba-re ] Se pare că cuvântul aprobare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Aprobare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bibliotecă volantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aprobare are forma: aprobắri
