 | as |
|
| Aprig [ a-prig ] VEZI SINONIME PENTRU aprig PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aprig în mai multe dicționareDefinițiile pentru aprig din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APRIG: ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adjectiv 1. (Despre oameni) Iute, înfocat, înflăcărat, impetuos, nestăpînit; (despre animale) iute, sireap. De-aș avea, pe gîndul meu, Un cal aprig ca un leu... ALECSANDRI, P. A. 36. • figurat De multă verb reflexiv:eme se strînsese în inimile lor dorul aprig de țară. SADOVEANU, O. I 322. Apriga furtună Pe marea tulburată... Se-nalță, se lățește și vîjîie și tună, Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. A. 70. • (Adverbial) Doar tîrziu, cînd prînd mai aprig în vecini să latre cînii, Ei tresar, se văd în față și plîng amîndoi bătrînii. GOGA, P. 95. Unde te duceai așa de aprig? SADOVEANU, Z. C. 191. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. 2. Aspru, crunt, neîndurat, nemilos; înverșunat. Înțelesul tainic al acestui cuvînt [zgripsor] îl descoperisem eu singur în ființa aprigă și nemilostivă a țîțacăi mele Leona. SADOVEANU, N. forme 32. Agapia, care ascultase de după ușă, venea asupra lor cu priviri aprige. SADOVEANU, M. C. 10. Tatăl e om tare bun la inimă, deși îi place să se arate aprig cu ea. REBREANU, P.. S. 155. Spune-mi, ce voiești pentru binele ce mi-ai făcut că m-ai curățit de dușmanul meu cel mai nemilostiv și mai aprig? SBIERA, P. 87. • (Adverbial) Văd... că are ce învăța și de la tine fiul tău, nepotul rotarului, a rostit aprig duduca Leona, arătîndu-și colții. SADOVEANU, N. forme 7. 3. (Construit cu prepoziție «la») Lacom. Om aprig la cîștig. • figurat La poalele lor [ale movilelor] cuibează vulturii... cei suri, al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. 4. figurat (Despre conformații geografice) Cu înfățișare sălbatică, greu de urcat, prăpăstios, primejdios. E-o insulă-n zare, un colț de pămînt Cu aprige maluri. DEȘLIU, în POEZ. N. 190. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei celei mari. ODOBESCU, S. III 76. Pe vîrful aprig [al] acestor maluri O floare mică a răsărit. ALECSANDRI, P. A. 84. Se cațără p-un munte stîncos, înalt și aprig. NEGRUZZI, S. II 252. Forme diferite ale cuvantului aprig: aprig-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APRIG: APRIG adjectiv, adverb 1. adjectiv focos, nestăpînit, sălbatic, sireap, vijelios, (învechit) zmeios. (Un cal aprig.) 2. adjectiv furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (figurat) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament aprig.) 3. adjectiv, adverb aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și regional) tare, (regional) pogan, (Moldova și Bucovina) avan, hapsîn, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (figurat) dur, negru. (Om aprig; se poartă aprig.) 4. adjectiv apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul, (livresc) cupid, rapace, (popular) hapsîn. (Om aprig.) 5. adjectiv aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (învechit) crîincenit, tare, (figurat) încleștat. (O luptă aprig.) 6. adjectiv disputat, dîrz, îndîrjit, înverșunat, (figurat) aprins. (O întrecere sportivă aprig.) 7. adjectiv înverșunat,mare, violent, (figurat) aprins. (Ceartă aprig.) 8. adjectiv cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune aprig îl măcina.) 9. adjectiv intens, mare, puternic, strașnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt aprig.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APRIG: ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. figurat (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Forme diferite ale cuvantului aprig: aprig-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aprig: áprig, aprigă a, av [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 189/1 / V: -reg, (înv) -ic / Plural: aprigigi, -ige / Etimologie: nct] 1-2 a (despre oameni; construit cu prepoziția la) Lacom, hrăpăreț. 3 a Neîndurător. 4 a Irascibil. 5 a Impetuos. 6 a Grozav. 7 a (despre animale) Sălbatic. 8 a (Fig) Aspru. 9 a Puternic. 10 a (Fig; despre conformații ale naturii) Primejdios. 11 av Cu toată puterea, cu impetuozitate, cu strășnicie. Forme diferite ale cuvantului aprig: aprigă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APRIG: ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. figurat (învechit; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului aprig: aprig-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APRIG: ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. figurat (învechit; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului aprig: aprig-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APRIG: ÁPRIG apriggă (apriggi, aprigge) 1) Care manifestă o activitate sporită; înfocat; înflăcărat. 2) Care este aspru; fără milă. 3) Care este lacom. aprig la câștig. [silabe a-prig] /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului aprig: apriggă apriggi aprigge Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aprig: aprig a. iute, înfocat, strașnic: ce vifor aprig dupo zi încântătoare! AL. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Aprig: Aprig ≠ calm, domol, temperat, blajin, blând, liniștit, stăpânit, lin, ușor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aprig: áprig adjectiv masculin (silabe -prig), plural áprigi; forme singular áprigă, plural áprige Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aprig: áprig (a-prig) adjectiv masculin, plural áprigi; forme áprigă, plural áprige Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'APRIG' APRETÚRĂAPRIÁTápricaprichiÁPRIGaprigímeAPRIHANapriimiaprijiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aprig Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aprig dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un cal aprig. Temperament aprig. Om aprig; se poartă aprig. Om aprig. O luptă aprig. O întrecere sportivă aprig. Ceartă aprig. O pasiune aprig îl măcina. Un vînt aprig. áprig, aprigă a, av [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 189/1 / V: -reg, înv -ic / Plural: aprigigi, -ige / Etimologie: nct] 1-2 a despre oameni; construit cu prepoziția la Lacom, hrăpăreț. ÁPRIG apriggă apriggi, aprigge 1 Care manifestă o activitate sporită; înfocat; înflăcărat. Aprig la câștig. |
GRAMATICA cuvântului aprig? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aprig. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aprig poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE aprig? Vezi cuvântul aprig desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aprig?[ a-prig ] Se pare că cuvântul aprig are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aprig |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de sau din datorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
