 | as |
|
| Apreţui [ a-pre-ţu-i ] VEZI SINONIME PENTRU apreţui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apretui în mai multe dicționareDefinițiile pentru apretui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aprețui (forma la infinitiv) A aprețui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APREȚUI: APREȚUÍ, aprețuiesc, verb IV. tranzitiv (Învechit) A aprecia, a prețui. Ah! domnule, sîntem meniți amîndoi a ne cunoaște ș-a ne aprețui. ALECSANDRI, T. 745. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APREȚUI: APREȚUÍ, aprețuiesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din latina appretiare, limba franceza apprécier (după prețui). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APREȚUI: APREȚUÍ, aprețuiesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din latina appretiare, limba franceza apprécier (după prețui). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aprețui: aprețuí (a apretui) (învechit) (a-pre-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea aprețuiá; conjunctiv prezent 3 să aprețuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aprețui: aprețuí verb (silabe -pre-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea aprețuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural aprețuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APREȚUI: APREȚUÍ, aprețuiesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A aprecia, a prețui. – în franceză apprecier (după prețui). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aprețui: aprețui verb tranzitiv: [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 338 / prezentul indicativ: -esc / Etimologie: aprecia + prețui] A aprecia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'APRETUI' aprețiatoraprețiéreapretoáreAPRETÓRAPREȚUÍAPREȚUÍREaprețuitAPRETÚRĂAPRIÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aprețui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aprețui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aprețuí a aprețui învechit a-pre- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea aprețuiá; conjunctiv prezent 3 să aprețuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului aprețui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aprețui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aprețui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE apreţui? Vezi cuvântul apreţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apreţui?[ a-pre-ţu-i ] Se pare că cuvântul apreţui are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regiune abisală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
