 | as |
|
| Aplecare [ a-ple-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU aplecare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aplecare în mai multe dicționareDefinițiile pentru aplecare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APLECARE: APLECARE s. 1. culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (aplecare crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, povirnire. (aplecare unei construcții.) 3. înclinare, lăsare, strîmbare. (aplecare gardului.) 4. aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livresc) propensiune, (popular) tragere, (învechit) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin aplecare pentru...) 5. acuitate, aptitudine, înclinare, înclinație, simț. (Are o aplecare profundă pentru nuanțe.) 6. dispoziție, înclinare, înclinație, pornire, tendință. (aplecare de a exagera.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APLECARE: APLECÁRE, aplecări, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) apleca și rezultatul ei. 1. Înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. O ușoară aplecare a corpului. • Se afundă comod într-un fotoliu de bord... ca să nu se răstoarne în aplecările vasului pe mare. BART, E. 270. 2. figurat Înclinare, predispoziție. Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175. Vînătoarea este o aplecare firească a omului. ODOBESCU, S. III 78. Nobilii... învechiți în aplecarea lor către turci, nu voiau nicidecum să se lepede de unirea lor cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aplecare: aplecáre substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: aplecarecări / Etimologie: apleca] 1 Înclinare spre ceva Si: aplecat1 (1). 2. Alăptare. 3 Predispoziție. 4 (Înv) Dispoziție sufletească. 5 Greață. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APLECARE: APLECÁRE, aplecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ figurat Predispoziție, înclinație pentru ceva. – vezi apleca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APLECARE: APLECÁRE, aplecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ figurat Predispoziție, înclinație pentru ceva. – vezi apleca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APLECARE: APLECÁRE, aplecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei; înclinare, încovoiere; figurat predispoziție. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aplecare: aplecáre forme, plural ărĭ. Înclinare. Turburare de stomah. figurat Pornire, aplicațiune, talent. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aplecare: aplecare forme 1. lucrarea de a (se) apleca; 2. figurat pornire, tragere-de-inimă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aplecare: aplecáre substantiv feminin (silabe -ple-), genitiv dativ articulat aplecării; plural aplecări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aplecare: aplecáre (a-ple-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat aplecắrii; plural aplecắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Aplecare: Aplecare ≠ dezdoire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'APLECARE' aplécAPLECÁaplecăciosAPLECĂCIÚNEAPLECÁREAPLECÁTaplecateAPLECĂTOÁREaplecătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Aplecare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aplecare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aplecare crengilor din cauza rodului. Aplecare unei construcții. Aplecare gardului. Și-a demonstrat din plin aplecare pentru. Are o aplecare profundă pentru nuanțe. Aplecare de a exagera. Aplecare crengilor încărcate de rod. Aplecáre substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: aplecarecări / Etimologie: apleca] 1 Înclinare spre ceva Si: aplecat1 1. |
GRAMATICA cuvântului Aplecare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aplecare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Aplecare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aplecare? Vezi cuvântul aplecare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aplecare?[ a-ple-ca-re ] Se pare că cuvântul aplecare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Aplecare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ reducere la absurd?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aplecare are forma: aplecări
