 | as |
|
| Aperitiv [ a-pe-ri-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU aperitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aperitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru aperitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV substantiv neutru Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; limba franceza , limba engleză aperitif; germana Aperitif; italiana aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură, iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aperitiv: *aperitív, -ă adjectiv (latina aperitivus, despre aperire, a deschide). medicină Care deschide lichidelor economiiĭ animale căile, ca purgativele, sudorificele, diureticele ș. a. Care deschide pofta de mîncare: pelinu e aperitiv. substantiv neutru, plural e. Băutură care deschide apetitu (însoțită și de mezelurĭ): pelinu e un aperitiv. vezi pregust. Forme diferite ale cuvantului aperitiv: aperitiv-ă -itoáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aperitiv: aperitív (aperitíve), – 1. Băutură alcoolică ce se servește înainte de masă. – 2. Gustare, mezelic. în franceză apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoți băutura cu cîte un sandviș, în limba curentă aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura. Forme diferite ale cuvantului aperitiv: aperitíve Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aperitiv: aperitív, aperitivă [Atestat: DA / Plural: aperitivi, aperitive / Etimologie: franceza aperitif (lat aperitivus, -a, -um)] 1 a Care deschide pofta de mâncare. 2 sn Mâncare (picantă) înaintea felului de rezistență Si: gustare. 3 sn Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). Forme diferite ale cuvantului aperitiv: aperitivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV, aperitive, substantiv neutru 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din limba franceza apéritif, latina aperitivus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV, aperitive, substantiv neutru 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din limba franceza apéritif, latina aperitivus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV aperitive n. 1) Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2) Băutură alcoolică consumată înainte de masă. /<fr. apéritif, latina aperitivus Forme diferite ale cuvantului aperitiv: aperitive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV substantiv neutru Gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare. [< limba franceza apéritif, conform latina aperitivus < aperire – a deschide]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV, aperitive, substantiv neutru Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mâncare). – în franceză apéritif (neologism din limba latină aperitivus). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aperitiv: aperitiv n. 1. purgativ care deschide căile sau porii; 2. ceea ce aduce poftă de mâncare: un aperitiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV, aperitive, substantiv neutru Gustare care se ia înainte de masă pentru a deschide pofta de mîncare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITÍV substantiv neutru gustare (sau băutură) înainte de masă. (< limba franceza apéritif, latina aperitivus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru aperitiv: aperitiv, aperitive, substantiv neutru (argoul lumii interlope) palme date la începutul unei bătăi Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APERITIV: APERITIV substantiv gustare, (învechit) zacuscă. (A luat un aperitiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aperitiv: aperitív substantiv neutru, plural aperitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aperitiv: aperitív substantiv neutru, plural aperitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'APERITIV' APERCEPȚIÚNEAPERCEPTÍVAPERCEPTIVITÁTEAPERIÓDICAPERITÍVapersonalizáreapersonalizáțieAPÉRTapérto |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aperitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aperitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aperitív, aperitivă [Atestat: DA / Plural: aperitivi, aperitive / Etimologie: franceza aperitif lat aperitivus, -a, -um] 1 a Care deschide pofta de mâncare. APERITÍV aperitive n. A luat un aperitiv. A luat un aperitiv. |
GRAMATICA cuvântului aperitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aperitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aperitiv poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aperitiv? Vezi cuvântul aperitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aperitiv?[ a-pe-ri-tiv ] Se pare că cuvântul aperitiv are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aperitiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ulei mineral?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aperitiv are forma: aperitíve
