 | as |
|
| Apendice [ a-pen-di-ce ] VEZI SINONIME PENTRU apendice PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apendice în mai multe dicționareDefinițiile pentru apendice din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APENDICE: APÉNDICE substantiv neutru 1. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU. S. III 43. • figurat Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1. 2. Mică prelungire, sub formă de sac înfundat, a tubului intestinal, aflată în partea de jos ă cecului. 3. Parte suplimentară, finală, a unei publicații; supliment, anexă, adaos. În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice. – Accentuat și; (1) apendíce. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APENDICE: APÉNDICE substantiv neutru 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [accentuat și apendíce, plural -ce, (substantiv masculin) -ci. / < limba franceza , italiana appendice, conform latina appendix – adaus, ceva atârnat]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APENDICE: APÉNDICE, apendice, substantiv neutru 1. (În forma accentuată apendíce) Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului2. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (fonetică) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [accentuat și: apendíce] – Din limba franceza appendice, latina appendix, -icis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APENDICE: APÉNDICE, apendice, substantiv neutru 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (fonetică) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [accentuat și: apendíce] – Din limba franceza appendice, latina appendix, -icis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apendice: apéndice snm [Atestat: P. MAIOR, istorie 31 / V: (înv) -ix / A: -dice / Plural: apendiceice, -ici / Etimologie: franceza appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este. 2 (Atm; șîs) apendice vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. 3 (Pan) Anexă la sfârșitul unei cărți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apendice: *apendíce n., plural tot așa, (latina appéndix, appéndicis; limba franceza appendice). Suplement la sfîrșitu uneĭ lucrărĭ. Orĭ-ce parte care servește ca prelungire a părțiĭ principale. anatomie Apendicele vermiform saŭ cecal, o prelungire ca un mic deget de mănușă (4-12 centimetri) la partea de jos a intestinuluĭ gros. – Fals apéndice. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APENDICE: APÉNDICE, apendice, substantiv neutru 1. Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. 3. Adaos la o publicație; anexă, supliment. [accentuat și: apendíce] – în franceză appendice (neologism din limba latină appendix, -icis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APENDICE: APÉNDICE apendice n. 1) Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentară la o publicație; anexă. 3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei acțiuni principale. /<fr. appendice, latina appendix, apendiceicis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apendice: apendice n. 1. partea dependentă de una principală; 2. supliment la sfârșitul unei opere, adaos; 3. anatomie apendicele cecumului în forma unui deget de mănușă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APENDICE: APENDICE substantiv adaos, anexă, completare, supliment. (apendice la o dispoziție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apendice: apéndice1 (adaos) substantiv neutru, plural apéndice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apendice: apéndice substantiv neutru, plural apéndice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'APENDICE' APELPISÍEapelpisíreAPELPISÍTAPENDICAPÉNDICEAPÉNDICE/APENDÍCEAPENDICECTOMÍEAPENDICÍTĂAPENDICOSTOMÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APENDICE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apendice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MAIOR, istorie 31 / V: înv -ix / A: -dice / Plural: apendiceice, -ici / Etimologie: franceza appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este. 2 Atm; șîs apendice vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. APÉNDICE apendice n. Appendice, latina appendix, apendiceicis. Apendice la o dispoziție. |
GRAMATICA cuvântului APENDICE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apendice. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APENDICE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apendice? Vezi cuvântul apendice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apendice?[ a-pen-di-ce ] Se pare că cuvântul apendice are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APENDICE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu răutate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul apendice are forma: apéndice
