 | as |
|
| Apelativ [ a-pe-la-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU apelativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apelativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru apelativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apelativ: apelatív, apelativă [Atestat: SBIERA, forme S. 265 / Plural: apelativi, apelative / Etimologie: franceza appellatif] 1 sn, a (Substantiv) comun. 2 a (Jur; despre o instanță) Care judecă apelurile. 3-6 sn, a (Nume, cuvânt) calificativ (cu care este strigat cineva). Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adjectiv (Ieșit din uz; despre substantive, în opoziție cu propriu) Comun. (Substantivat) Nume, calificativ. Lui N. toți tovarășii i se adresează cu apelativul «fruntaș». Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adjectiv, substantiv neutru Care se aplică unei clase, unei specii întregi; comun, general. ♦ (Substantivat, n.) Substantiv comun, nume. – Din limba franceza appellatif, latina appelativus. Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV substantiv neutru (< adjectiv apelativ, -ă < limba franceza appellatif, conform latina appellativus): substantiv comun folosit ca termen de adresare; nume, calificativ ( vezi substantiv apelativ). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adjectiv (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – în franceză appellatif (neologism din limba latină appellativus). Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apelativ: apelativ a. 1. gramatică care convine întregei specii; 2. general: Scit era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade dela N. și E. Europei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV, -Ă adjectiv (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (substantiv neutru) Nume, calificativ. [< limba franceza appellatif, conform latina appellativus]. Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adjectiv, substantiv neutru (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din limba franceza appellatif, latina appelativus. Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV, -Ă adjectiv, substantiv neutru (substantiv) comun; nume calificativ. (< limba franceza appellatif, latina appellativus) Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV apelative n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, latina appellativus Forme diferite ale cuvantului apelativ: apelative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apelativ: apelatív adjectiv masculin, plural apelatívi; forme singular apelatívă, plural apelatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATIV substantiv atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu apelativ: băiete!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apelativ: apelatív1 adjectiv masculin, plural apelatívi; forme apelatívă, plural apelatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apelativ: apelatív substantiv neutru, plural apelatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apelativ: apelatív2 substantiv neutru, plural apelatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APELATIV: APELATÍV adjectiv verbal comun. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru apelativ: apelativ adjectiv verbal COMUN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'APELATIV' apelátapeláțiAPELÁȚIEAPELAȚIÚNEAPELATÍVapelativizáapelativizáreAPELDOORNAPELE VII |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL apelativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apelativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Apelatív, apelativă [Atestat: SBIERA, forme S. 265 / Plural: apelativi, apelative / Etimologie: franceza appellatif] 1 sn, a Substantiv comun. APELATÍV apelative n. Îl cheamă cu apelativul: băiete!. Îl cheamă cu apelativ: băiete!. |
GRAMATICA cuvântului apelativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apelativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul apelativ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apelativ? Vezi cuvântul apelativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apelativ?[ a-pe-la-tiv ] Se pare că cuvântul apelativ are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL apelativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a roade cuiva pragul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul apelativ are forma: apelatíve
