 | as |
|
| Apel [ a-pel ] VEZI SINONIME PENTRU apel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apel în mai multe dicționareDefinițiile pentru apel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL, apeluri, substantiv neutru 1. Chemare, strigare; (în special) strigare a numelor membrilor unei colectivități, avînd de scop verificarea prezenței lor. Apelul se va face in fiecare zi la intrarea în clasă. • Notaru, în pragu primăriei, face apelul sorțașilor. BUJOR, S. 69. ♦ Chemare adresată maselor (în formă orală sau scrisă). Apelul Congresului [pentru apărarea păcii – Viena 1952] se încheie cu aceste minunate cuvinte: «Popoarele vor să trăiască în pace, oricare ar fi regimul social din țările lor, oricare ar fi idealul lor suprem». LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 130. ♦ Cerere, rugăminte, îndemn. În mîinile lui Bălcescu istoria devine o armă de lupta în slujba poporului, un apel la eroismul lui, un îndemn la revoluție. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 99. Apelul lor fu auzit... și o trupă [a membrilor colectivului teatral], ca prin minune, se găsi înființată. NEGRUZZI, S. I 343. • Expresia: A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a recurge, a apela la cineva sau la ceva. A trebuit să facă apel și la bărbatul ei. REBREANU, R. I 167. Să mă spele de insulte, nu mă-ncerc să fac apel la un veac ce nu cuprinde decît patimă în el. MACEDONSKI, O. I 119. 2. (învechit) Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. • locuțiune adjectiv Fără (drept de) apel = lipsit de dreptul de a ataca hotărîrea unei instanțe judecătorești. (figurat) [Căpitanul] privind de pe chei... își da păreri, sentințe fără apel, asupra manevrei vaselor în portugheză BART, E. 325. Prezida Copoiul și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. • (În organizarea judecătorească a regimului burghezo-moșieresc) Curte de apel vezi curte. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos într-un post telefonic sau telegrafic ori într-o centrală telefonică sau telegrafică. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL, apeluri, substantiv neutru 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit locuțiune 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. • locuțiune verbala A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. • Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din limba franceza appel. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apel: apél sn [Atestat: (a. 1774) URICARIUL I, 183 / Plural: apeluri / Etimologie: franceza appel] 1 Chemare. 2 (Pex) Rugăminte. 3 Invocare. 4 (îe) A face apel Ia... A apela (1). 5 (Spc) Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit locuțiune 6 (Pex) Lista cu membrii unei colectivități constituite. 7 (Jur) Adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima instanță. 8 (Jur; îe) A face apel A intenta recurs (contra unei sentințe date de o instanță) la instanța superioară. 9 (Jur; îs) Fără apel Fără drept de recurs. 10 (Jur; îs) Curte de apel Instanță judecătorească superioară tribunalului care judecă, în a doua instanță sau în recurs, litigii soluționate de o instanță inferioară. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL, apeluri, substantiv neutru 1. Strigare a numelor unor persoane dintr-o colectivitate, spre a verifica prezența lor într-un anumit locuțiune 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități sau unei persoane. 3. Cerere, rugăminte. • locuțiune verbala A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. * Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care are competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producere a unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din limba franceza appel. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL, apeluri, substantiv neutru 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivități, spre a verifica prezența lor). ♦ Chemare adresată maselor (oral sau în scris). ♦ Cerere, rugăminte, îndemn. • Expresia: A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. ( învechit) Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos într-un post telefonic, telegrafic sau într-o centrală telefonică. – în franceză appel. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL substantiv neutru 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezenței lor într-un loc). 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ♦ Îndemn; cerere, rugăminte. • A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ieșit din uz) Acțiune făcută la o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. [plural -luri. / < limba franceza appel]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL substantiv neutru 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. • îndemn, cerere, rugăminte. 3. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (juridic) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. (< limba franceza appel) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru apel: apél (apéluri), substantiv neutru – 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv. – 2. Recurs. în franceză appel. Sensul 1 este termen școlăresc și militar; sensul 2 și derivat săi sînt termeni juridici. – derivat apela, verb (a face recurs); apelabil, adjectiv; apelant, substantiv masculin; apelați(un)e, substantiv feminin (chemare, denumire; apel, recurs); apelativ, adjectiv Forme diferite ale cuvantului apel: apéluri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APEL: APÉL apeluri n. 1) Rostire succesivă a numelor unor persoane pentru a verifica prezența lor într-un anumit locuțiune 2) Chemare adresată maselor. 3) Rugăminte adresată cuiva. 4) Chemare la distanță printr-un semnal sonor sau luminos, folosit în telefonie și telegrafie. /<fr. appel Forme diferite ale cuvantului apel: apeluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apel: *apél n., plural urĭ (în franceză appel, despre latina appellare, a chema). Strigarea numeluĭ pentru constatarea prezențeĭ: apelu nominal. Recurs la un judecător, la un tribunal superior: curte de apel. figurat A face apel la cineva, a-l chema în ajutor. Excitare: apel la arme, la revoltă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apel: apel n. 1. strigarea numelui spre a constata prezența: apel nominal; 2. recurgere la un judecător, la un tribunal superior: a face apel; fig a invoca. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APEL: APEL s. 1. chemare. (apel lansat către mase.) 2. (popular) strigare. (Face apel la școală.) 3. cerere, rugăminte. (apel lui a fost satisfăcut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apel: apél substantiv neutru, plural apéluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apel: apél substantiv neutru, plural apéluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'APEL' apeductiérapehemaAPEIROFOBÍEAPEIRÓNAPÉLAPELÁApelabilAPELÁNTapelántă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL apel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1774 URICARIUL I, 183 / Plural: apeluri / Etimologie: franceza appel] 1 Chemare. 4 îe A face apel Ia. 8 Jur; îe A face apel A intenta recurs contra unei sentințe date de o instanță la instanța superioară. 9 Jur; îs Fără apel Fără drept de recurs. 10 Jur; îs Curte de apel Instanță judecătorească superioară tribunalului care judecă, în a doua instanță sau în recurs, litigii soluționate de o instanță inferioară. APÉL apeluri n. Apel lansat către mase. Face apel la școală. Apel lui a fost satisfăcut. Apel lansat către electorat. Face apelul la școală. |
GRAMATICA cuvântului apel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul apel poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apel? Vezi cuvântul apel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apel?[ a-pel ] Se pare că cuvântul apel are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL apel Inţelegi mai uşor cuvântul apel dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face apel la cineva sau la ceva = a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a recurge, a apela la cineva sau la ceva locuțiune adjectiv Fără drept de apel = lipsit de dreptul de a ataca hotărîrea unei instanțe judecătorești locuțiune verbala A face apel la cineva sau la ceva = a apela 1 Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului locuțiune verbala A face apel la cineva sau la ceva = a apela 1 * Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care are competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului A face apel la cineva sau la ceva = a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere A face apel la cineva sau la ceva = a se adresa cuiva cu o rugăminte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL apel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apă de clor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul apel are forma: apéluri
