 | as |
|
| Aparţine [ a-par-ţi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU aparţine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apartine în mai multe dicționareDefinițiile pentru apartine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aparține (forma la infinitiv) A aparține conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚÍNE, aparțín, verb III. intranzitiv (Construit cu dativul) A ține de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva, a fi al cuiva. Pămîntul în Republica Populară Romînă aparține celor ce-l muncesc. CONST. R.P.R. 11. ♦ A face parte dintr-o clasă, dintr-o organizație etc. – Prez industrie persoană persoana întâi singular: eu și: (nerecomandabil) aparțiu. – Variantă: aparțineá verb II. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚÍNE verb III. intr. A ține de cineva sau ceva; a fi în posesiunea, în proprietatea cuiva. ♦ A ține de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizație etc.). [P.i. aparțin. / < limba franceza appartenir, după ține]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚÍNE, aparțín, verb III. intranzitiv A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. – Din limba franceza appartenir (după ține). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚÍNE, aparțin, verb III. intranzitiv A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. – Din limba franceza appartenir (după ține). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aparține: aparțíne vi [Atestat: HASDEU, I. C. 3 / prezentul indicativ: aparțín, (înv) -țiu / Etimologie: franceza appartenir] 1 A ține de cineva sau de ceva. 2 A fi proprietatea cuiva. 3 (Fig) A se cuveni. 4 A fi în sarcina cuiva. 5 A face parte din... Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚÍNE, aparțín, verb III. intranzitiv A ține de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o clasă, dintr-o organizație etc. – în franceză appartenir (după ține). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aparține: aparțíne (a apartine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aparțín, persoana a doua singular: tu aparțíi, persoana întâi plural: noi aparțínem, persoana a doua plural: voi aparțíneți; conjunctiv prezent 3 să aparțínă; gerunziu aparținấnd; participiu aparținút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aparține: aparțíne verb, industrie indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aparțín, persoana întâi plural: noi aparțínem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural aparțínă; gerunziu aparținând; participiu aparținút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aparține: aparține vezi 1. a fi proprietatea cuiva: această casă îmi aparține; 2. a face parte din: el aparține magistraturei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚÍNE verb intr. a ține de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din). (după limba franceza appartenir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APARȚINE: APARȚINE verb a depinde, a ține. (Trustul apartine de minister.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'APARTINE' APARTÍDAPARTÍDICaparțínaparținătórAPARȚÍNEaparțineáaparțínereAPARTÍNICapartiníre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APARȚINE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aparţine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aparțíne a aparȚine verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aparțín, persoana a doua singular: tu aparțíi, persoana întâi plural: noi aparțínem, persoana a doua plural: voi aparțíneți; conjunctiv prezent 3 să aparțínă; gerunziu aparținấnd; participiu aparținút. Trustul aparȚine de minister. Trustul aparȚine de minister. |
GRAMATICA cuvântului APARȚINE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aparţine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APARȚINE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE aparţine? Vezi cuvântul aparţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aparţine?[ a-par-ţi-ne ] Se pare că cuvântul aparţine are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APARȚINE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ adjectival; în sintagma roșu cardinal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
