 | as |
|
| Apartenență [ a-par-te-nen-ță ] VEZI SINONIME PENTRU apartenență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apartenenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru apartenenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apartenență: apartenénță substantiv feminin [Atestat: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 13/2 / Plural: apartenentațe / Etimologie: franceza appartenance] (Dcr de sau mai rar la) 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Si: aparținere. 3 Raport dintre un individ și clasa socială, colectivitatea, partidul etc. din care face parte. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ, apartenențe, substantiv feminin (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «de») Faptul de a aparține, de a fi legat, de a depinde de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ substantiv feminin 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (matematică) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< limba franceza appartenance, italiana appartenenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ, apartenențe, substantiv feminin Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. – Din limba franceza appartenance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ, apartenențe, substantiv feminin Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din limba franceza appartenance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ, apartenențe, substantiv feminin Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – în franceză appartenance. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ apartenentae forme Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenței] /<fr. appartenance Forme diferite ale cuvantului apartenenta: apartenentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENÉNȚĂ substantiv feminin Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [conform limba franceza appartenance, italiana appartenenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apartenență: apartenénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat apartenénței; plural apartenénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apartenență: apartenénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat apartenénței; plural apartenénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APARTENENȚĂ: APARTENENȚĂ substantiv proveniență. (Care este apartenenta acestui utilaj?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'APARTENENTA' APARITÓRAPARTAMÉNTAparteapartenéntAPARTENÉNȚĂapartéuapártheidAPARTÍDAPARTÍDIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APARTENENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apartenenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 112, 13/2 / Plural: apartenenȚĂțe / Etimologie: franceza appartenance] Dcr de sau mai rar la 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Si: aparținere. APARTENÉNȚĂ apartenenȚĂe forme Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Care este apartenenȚĂ acestui utilaj?. Care este apartenenȚĂ acestui utilaj?. |
GRAMATICA cuvântului APARTENENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apartenenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APARTENENȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apartenență? Vezi cuvântul apartenență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apartenență?[ a-par-te-nen-ță ] Se pare că cuvântul apartenență are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APARTENENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ juridic legatar universal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul apartenență are forma: apartenénțe
