eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție aparator


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Apărător [ a-pă-ră-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU apărător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului aparator în mai multe dicționare

Definițiile pentru aparator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apărător:
apărător, aparatoroare [Atestat: PSALT. SCH. 49/88 / V: (îrg) -riu / Plural: aparatori, aparatoroare / Etimologie: apăra + -(ă)tor] 1 a Care apără. 2 substantiv masculin și feminin (Adesea în credințe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 substantiv masculin (Înv) Prezervativ. 4 substantiv masculin și feminin (Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanțe judecătorești, o cauză. 5 substantiv masculin și feminin (Înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în fața instanțelor inferioare, fără a avea un titlu universitar. 6 substantiv feminin Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale și flori purpurii, care crește prin tufișuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnișor. 7 substantiv feminin (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.
Forme diferite ale cuvantului aparator: aparatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

APĂRĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR2, -OÁRE, apărători, -oare, substantiv masculin și forme Cel care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. vezi ocrotitor, protector. Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. forme 47. 4 Persoană (de obicei avocat) care apără în fața unei instanțe judecătorești pe un împricinat. Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.
Forme diferite ale cuvantului aparator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

APĂRĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adjectiv, substantiv

1. Adj. Care apără sau protejează.

2. S. m. și forme Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.
♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș.

3. substantiv neutru și forme Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector.

– Apăra + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului aparator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

apărător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apărător:
apărător, -oáre adjectiv Care apără. S. m. Avocat de o treaptă maĭ joasă și care pledează numaĭ pe la judecătoriĭ. S. forme, plural orĭ. Lucru care apără, care ferește de loviturĭ, de lumină ș. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de frînghie între vasele plutitoare ș. a.). Pomătuf mare de coadă de cal (de pene de hîrtie) de alungat muștele orĭ de șters colbu. (Acesta se numește și bătătoare).
Forme diferite ale cuvantului aparator: -oáre -itoár

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

APĂRĂTÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj. Care apără, protejează.

2. S. m. și forme Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.

3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie.

– Din apăra + sufix -(ă)tor.
Forme diferite ale cuvantului aparator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

APĂRĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin, substantiv neutru

1. Adj. Care apără sau protejează.

2. S. m. și forme Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.
♦ Fundaș.

3. substantiv neutru, substantiv feminin Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector.

– Apăra + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului aparator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

APĂRĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRĂTOR:
APĂRĂTOR s.

1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (figurat) reazem. (El era aparator său în zile de restriște.)

2. (juridic) avocat, (Transilvania) procator, (învechit) defensor, vechil. (aparator din oficiu.)

3. (SPORT) fundaș, (ieșit din uz) bec. (aparator la fotbal.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

APĂRĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR2 aparatori m.

1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector.

2) Persoană care apără cauza în fața justiției sau care acordă asistență juridică; avocat.

3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + sufix aparatortor
Forme diferite ale cuvantului aparator: aparatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

APĂRĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR1, -OÁRE, apărători, -oare, adjectiv Care apără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.
Forme diferite ale cuvantului aparator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

APĂRĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRĂTÓR:
APĂRĂTÓR1 aparatoroáre (aparatoróri, aparatoroáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + sufix aparatorător
Forme diferite ale cuvantului aparator: aparatoroáre aparatoróri aparator

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

apărător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apărător:
apărătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural apărătóri; adjectiv feminin, (persoană) substantiv feminin singular și plural apărătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

apărător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apărător:
apărătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural apărătóri; (persoană) forme singular și plural apărătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

apărător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apărător:
apărător m. și a. care apără.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Apărător
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Apărător:
Apărător ≠ atacant
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'APARATOR'
APARÁTAPARATÁJAPARÁTCICAPĂRĂTOÁREAPĂRĂTÓRapărătóriuAPARATUL GENITAL BĂRBĂTESCAPARATÚRĂapărătúș

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Apărător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apărător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Apărător, apărătoroare [Atestat: PSALT.
49/88 / V: îrg -riu / Plural: apărători, apărătoroare / Etimologie: apăra + -ător] 1 a Care apără.
El era apărător său în zile de restriște.
Apărător din oficiu.
Apărător la fotbal.
APĂRĂTÓR2 apărători m.
/a se apăra + sufix apărătortor.
El era apărătorul său.
APĂRĂTÓR1 apărătoroáre apărătoróri, apărătoroáre Care apără sau protejează pe cineva sau ceva.
/a se apăra + sufix apărătorător.

GRAMATICA cuvântului Apărător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apărător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Apărător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Apărător sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul apărător are forma: apărătóri
VEZI PLURALUL pentru Apărător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE apărător?
Vezi cuvântul apărător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apărător?
[ a-pă-ră-tor ]
Se pare că cuvântul apărător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Apărător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune la contribuție?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar
ediție comentată a unui text clasic, vechi etc
a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune
plante care servesc la prepararea unor medicamente
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app