 | as |
|
| Apărare. subst. [ a-pă-ra-re. subst. ] VEZI SINONIME PENTRU apărare. subst. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aparare subst în mai multe dicționareDefinițiile pentru aparare subst din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRARE. Subst.: APĂRARE. substantiv Apărare, defensivă, rezistență, opunere, opoziție, împotrivire, împotriveală (rar); autoapărare; ocrotire, protejare, protecție, proteguire (rar), sprijin (figurat), oblăduire (învechit și popular), ferire, fereală; pază, păzire, păzit; supraveghere, veghe; îngrijire, grijă. Ripostă, replică, contracarare, respingere. Strajă, apărare, pază, gardă, caraulă, patrulă. Pavăză (figurat), scut (figurat). Apărare antiaeriană; apărare antitanc; apărare antichimică. Linie de apărare; tranșee; șanț; săpătură; blindaj, adăpost, cazemată; fortificație, bastion, tabie (învechit); întărire, întăritură, palisadă, palancă (învechit), meterez, bastie (învechit), redută; fort, bastion, cetate, cetățuie (dim.), fortăreață, citadelă. Obstacol, piedică, abatiză; baricadă; gard, împrejmuire, îngrăditură; sîrmă ghimpată; cîmp de mine; perdea de fum; baraj de foc, baraj de artilerie. Camuflare, camuflaj. Paravan; paravînt; parazăpadă; paratrăsnet, parafulger; parafoc. Cuirasă, armătură. Platoșă, zale, lorică (latinism); coif, cască, mască: apărătoare, scut. Apărător, defensor (rar), ocrotitor, oblăduitor (învechit și popular); protector, străjuitor (rar), străjer (învechit și popular), strajă (rar), gardian, santinelă, patrulă. Adj. Apărător, de apărare, protector, ocrotitor, de protecție, proteguitor (rar), oblăduitor (învechit și popular), străjuitor (rar), veghetor (rar), defensiv; antiaerian; antitanc; anticar; antichimic. Protejat, păzit, ferit; fortificat, întărit. Vb. A apăra, a proteja, a protecta (învechit), a feri, a acoperi (figurat), a păzi, a ocroti, a protegui, a protege (rar), a străjui, a veghea, a sta de strajă, a sta de veghe, a ține scutul; a se apăra, a ține piept, a nu ceda, a rezista, a opune rezistență, a da o ripostă, a riposta, a se împotrivi; a se ridica în apărarea (cuiva, a ceva), a lua apărarea cuiva, a sări în apărarea cuiva; a sta pavăză, a face zid, a apăra cu arma în mînă, a apăra cu pieptul, a apăra cu viața; a lua măsuri de apărare, a se asigura, a lua măsuri de siguranță. A stăvili, a opri, a împiedica, a contracara; a contraataca, a lansa un contraatac, a porni la contraofensivă. A întări, a fortifica; a baricada, a bara; a blinda. adverb În apărare, în defensivă; de strajă; de veghe; de pază; la pîndă. vezi armată, armă, atac, împotrivire, opoziție, precauție. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APĂRARE: APĂRÁRE, apărări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apăra. 1. Împotrivire, rezistență în fața unui atac sau a unei primejdii. Găsiră în depărtare un lup groaznic... îndată se și gătiră de apărare. ISPIRESCU, L. 74. • Legitimă apărare = stare în care se comite un act de violență justificat legal ca apărare împotriva unei agresiuni. 2. Intervenție activă în sprijinul cuiva (sau a ceva); ocrotire, ferire. Politica externă a statului nostru este o politică de apărare a păcii, a suveranității și independenței naționale a Republicii Populare Romîne. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 570. • Expresia: A lua apărarea cuiva = a interveni cu vorba sau cu fapta în sprijinul cuiva. ♦ Una din formele principale de luptă, care constă în oprirea și înfrîngerea ofensivei inamicului. Dragostea de țară a oamenilor muncii a căpătat astăzi în Republica Poptdară Romînă un înțeles mai bogat și mai adînc. Lupta pentru apărarea Patriei se confundă cu lupta pentru apărarea libertăților cucerite de popor, cu lupta pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 363. • Apărare pasivă = totalitatea mijloacelor de apărare (a populației civile) împotriva atacurilor aeriene (adăposturi, camuflaj, măști de gaze, etc.). Apărare antiaeriană = ansamblul măsurilor luate împotriva atacurilor aeriene. ♦ Totalitatea măsurilor necesare pentru oprirea și înfrîngerea ofensivei inamicului. 3. Susținere a unei cauze în fața justiției; pledoarie. Apărarea a fost documentată. • Acuzatului i se garantează dreptul de apărare. CONST. R.P.R. 34. ♦ (Concretizat) Partea (persoana) care apără o cauză în fața justiției. Apărarea are cuvîntul! Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apărare: apăráre substantiv feminin [Atestat: CORESI, ap. HEM 1308 / Plural: apararerări / Etimologie: apăra] 1 (Înv) Opreliște. 2 Protejare. 3 (Jur; îvp; îe) A se găti de aparare A se pregăti să se apere. 4 (Îe) A lua -a A apăra pe cineva. 5 (Jur; îs) Caz de legitimă - Situație în care, fiind atacat, ai dreptul de a lovi pe cel ce te atacă. 6 Ferire. 7-10 (Jur; înv) Scutire (de o sarcină fiscală sau de o hotărâre ori pedeapsă judecătorească). 11 Motiv de scutire. 12 (Jur) Pledoarie. 13 (Pex) Partea (sau persoana) care apără într-un proces. 14 (Mil) Formă de luptă ce urmărește oprirea ofensivei inamicului Si: apărat1. 15 (Mil) Totalitatea măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 16 (Mil; pex) Cei care luptă pentru paza unui teritoriu. 17 Fortificații. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRARE: APĂRARE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livresc) salvgardare, (învechit și popular) oblăduire. (aparare țării de primejdii.) 2. ocrotire, protecție, sprijin, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) apărămînt, scuteală, scutință, scutire, (figurat) scut. (aparare împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de aparare.) 4. (livresc) prezervare, prezervație. (Instinctul de aparare.) 5. (termen militar) defensivă. (Armata se află în aparare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APĂRARE: APĂRÁRE, apărări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apăra. • locuțiune verbala A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (termen militar) Una dintre formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (concretizat) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (concretizat) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – vezi apăra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APĂRARE: APĂRÁRE, apărări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apăra. • locuțiune verbala A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (termen militar) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (concretizat) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (concretizat) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – vezi apăra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRARE: APĂRÁRE aparareări forme 1) vezi A APĂRA și A SE APĂRA. 2) Formă de luptă care constă în respingerea atacurilor inamicului, menținând pozițiile ocupate. 3) Totalitate a măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) Parte care apără cauza cuiva în fața unei instanțe judecătorești. 5) Totalitate a jucătorilor dintr-o echipă sportivă care apără poarta proprie. [G.-D. apărării] /v. a (se) apăra Forme diferite ale cuvantului aparare: aparareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APĂRARE: APĂRÁRE, apărări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) apăra. • Expresia: A lua apărarea (cuiva) = a interveni în ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de luptă, care constă din oprirea și înfrângerea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor necesare acestei acțiuni. ♦ (concretizat) Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru apărare: apărare forme fapta de a (se) apăra și rezultatul ei: cuvânt de apărare, pledoarie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apărare: apăráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat apărării; plural apărări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apărare: apăráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat apărắrii; plural apărắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru apărare: apăráre forme Acțiunea de a saŭ de a te apăra. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Apărare: Apărare ≠ acuzare, atac Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'APARARE SUBST' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Apărare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apărare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii HEM 1308 / Plural: apărarerări / Etimologie: apăra] 1 Înv Opreliște. 3 Jur; îvp; îe A se găti de apărare A se pregăti să se apere. Apărare țării de primejdii. Apărare împotriva incendiilor. Măsuri de apărare. Apărare cauzei cuiva. Instinctul de apărare. Apărare țării de primejdii. Apărare împotriva incendiilor. Măsuri de apărare. Instinctul de apărare. Armata se află în apărare. APĂRÁRE apărareări forme 1 vezi A APĂRA și A SE APĂRA. |
GRAMATICA cuvântului Apărare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apărare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Apărare poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE apărare. subst.? Vezi cuvântul apărare. subst. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apărare. subst.?[ a-pă-ra-re. subst. ] Se pare că cuvântul apărare. subst. are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Apărare Inţelegi mai uşor cuvântul apărare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Legitimă apărare = stare în care se comite un act de violență justificat legal ca apărare împotriva unei agresiuni A lua apărarea cuiva = a interveni cu vorba sau cu fapta în sprijinul cuiva Apărare pasivă = totalitatea mijloacelor de apărare a populației civile împotriva atacurilor aeriene adăposturi, camuflaj, măști de gaze, etc Apărare antiaeriană = ansamblul măsurilor luate împotriva atacurilor aeriene locuțiune verbala A lua apărarea = a apăra pe cineva sau ceva locuțiune verbala A lua apărarea = a apăra pe cineva sau ceva A lua apărarea cuiva = a interveni în ajutorul cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Apărare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Centură de gimnastică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul apărare are forma: apărări
