 | as |
|
| Apăra [ a-pă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU apăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului apara în mai multe dicționareDefinițiile pentru apara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a apăra (forma la infinitiv) A apăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APĂRA: APĂRÁ, ápăr, verb I. 1. tranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. • (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. • reflexiv A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. forme 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. 2. tranzitiv A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. forme 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. • Expresia: Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. 3. tranzitiv A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc). ♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. • reflexiv A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără. • figurat N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. forme 14. 4. tranzitiv (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. 5. reflexiv (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apăra: apărá fAt: COD. VOR. 63/3 / prezentul indicativ: ápăr / Etimologie: lat apparare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Îrg) A (se) opri. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) respinge. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A împiedica o acțiune. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (Spc; păs; despre oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greșit. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 verb tranzitiv: (Pex; înv; despre oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) sfătui. 14-15 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 verb reflexiv: A se retrage. 17 verb reflexiv: A se da înapoi de la ceva. 18 verb reflexiv: A nu consimți. 19 verb reflexiv: A nu accepta. 20 verb reflexiv: (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă. 21 verb reflexiv: A pretexta. 22-23 verb reflexiv: A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 verb tranzitiv, reflexiv: (a) A(-și) garanta siguranța personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 verb tranzitiv, reflexiv: (a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A susține. 31-32 verb tranzitiv, reflexiv: (despre Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preț. 34 (Îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăți. 37 verb tranzitiv: (Jur; spc) A pleda înaintea instanțelor judecătorești o cauză. 38 vi A face o mișcare bruscă (în fața unei primejdii) Cf a para. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂRA: APĂRA verb 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livresc) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (învechit și popular) a oblădui, (învechit și regional) a ocoli, (învechit) a veghea, (figurat) a acoperi. (Să-i apara de primejdie.) 2. (grecism învechit) a (se) diafendisi. (Se apara împotriva dușmanului.) 3. (învechit și popular) a ține. (A apara multă verb reflexiv:eme cetatea.) 4. (juridic) (învechit) a sprijini. (L-a apara în proces.) 5. a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai apara!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APĂRA: APĂRÁ verb vezi evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru apăra: apăra verb vezi EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÎNTÎMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REȚINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apăra: apărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ápăr, persoana a treia singular: el / ea și plural ápără, persoana întâi plural: noi apărăm Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apăra: apărá (a apara) verb, indicativ prezent 3 ápără Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'APARA' APANÁGIUAPANÁJapáosAPÁRAPĂRÁAPĂRÁIEAPĂRĂMÂNTapărămîntapărămấnt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL apăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Să-i apăra de primejdie. Se apăra împotriva dușmanului. A apăra multă verb reflexiv:eme cetatea. L-a apăra în proces. Nu te mai apăra!. Să-i apăra de primejdie. Se apăra împotriva dușmanului. A apăra multă verb reflexiv:eme cetatea. L-a apăra în proces. Apărá a apăra verb, indicativ prezent 3 ápără. |
GRAMATICA cuvântului apăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul apăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE apăra? Vezi cuvântul apăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apăra?[ a-pă-ra ] Se pare că cuvântul apăra are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL apăra Inţelegi mai uşor cuvântul apăra dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL apăra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A tăia frunză verde și lafuri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul apăra se conjugă: ei ele ápără
