 | as |
|
| Antonie [ an-to-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU antonie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului antonie cel mare în mai multe dicționareDefinițiile pentru antonie cel mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ANTONIE: ANTONIE latina antonius. I. 1. Anton; -a forme, olt. (Sur VI); -aș (Tec II); -e, -escu; -ică (Sd XXII); -iică forme (17 AV 378); -ița forme (Aș Br 204); -oe (Gorj 10); -oiu (Cand 106);-u (Sd XI 176); Antoana forme. olt. (Cand 106; D Buc). 1 termen bisericesc Cu sufixe grecești; Anton/iada forme (17 A III 82); -ida forme (Băl JI), -iu fam. Cu schimbarea părții finale; a) Antul, secolul XIV (DR IV), conform srb-cr. Antul (Rad voi. 82 p. 127); Antha (P11); Anta, Ioța, din Șiria (BA ung 8); b) *Antule > Tule (17 A V 298); Tulești (Sd XVI); Antula Hagiica, forme (Aș Br 203); – prezvitera (AO XII 95); -f., olt. (Sd VII28); c) Antița (Var 21; arhaic 170; RI X 266); + -in: Antinescu, Z., prof., 1890; conform limba ucraineană Антин. Antina s*) vezi și Antim; d)+ -ache: Antache, act.; e) Anteș (Ard); f) + -oc: Antoce, act.; Antoci, C., mold., ar.; g) Antochi, Șt., act.; formele e, f și g se pot referi și la Antioh II 3. conform și limba sârbă -cr Ante. 3. Cu afer.: Ton, 1766 (Paș); ar.(Ant Ar); a) Ton/a b. (16 B VI154); forme (17 A IV 271); -ea b. (ib. 112); -e frecv. actual; -ea s.> Toneanu, act.; -i act.; -ie (Paș); -ița pictor; -u, act.;, -ul fam., mold. b) + -ca, -cu: Antonca forme (Bezv XVII p. 15); Tonca (Dm); Toncu, Ioan (Cat greacă I). c) din fem. *Toanca (conform Antoana și Doanca) s-a format un plural feminin: Toancele, toponim pentru cheile Bistriței, nume luat probabil după stăpînele locului pe verb reflexiv:emuri; conform forme similare citate în Introducere, cap. VII E, F § 4 n. 7; greșită explicația < toană (Gh. Pascu, Sufixe, etc.) d) + -cea, -ciu: Ton/ce (Dm); -escu, act., -ești neam brașovean (BCI XII 88); Tonciu b. (Ard) 2 ss ard; -lescu, act.; Toncian, act. II. Din limba maghiară Antal: 1. Antal (Sd; XXI); -ă fam., mold.; 2. Cu disimilare n > l: Altălești substantiv (17 A III 87). III. Cu fonetică grec. nt > nd: Andonie (Syn 23 febr), formă ce apare și în doc. slavo-romîne din secolul XIV și în vechile sinaxare din ambele țări, paralel cu Antonie. 1. Andon (Has); olt. (Sd VI 504; 17 B IV 4); -i (Arh); -ie (13-15 B; Ștef; Băl II; etc.); -iu (Arh). 2. Sincopat: *Adone > Adonoaia (DR I 458) sau < • al Donoaiei; Donoaia, M. (Băl VI). 3. Cu afer.: Ndona b., ar. (Fărș). 4. Ipocoristice: prin afer.: Don, care primește aceleași sufixe ca și Ton: a) Don Cotoară (Met 290); Don Duca Supil și Don Todor Stănescul (Div 80); Donul, vezi (Sur XVII); Dona b., 1646 (An C 746; 17 B II 80; P8); – forme (16 A III 117); călăraș, 1655 (Sd V; b. ar. (An Ar); – forme, 1646 (16 A I 232); Doană b., olt. (Cand 107), Donă, Marin 1804, olt. (AO XXI 172); c) Don/e (C Ștef; Arh; Ant. Ar; A Gen 106); -ea b. (C. Ștef); -ea ard. (Paș); -ea f) (16 A I 327); -escu fam.; -ești substantiv d) Doneci pah., 1790 mold. (BCI IV 127); e) Doni, Pan 1641 (D Buc); Donie (R Gr; Fil 42; Băl VI); vistier, 1755 (BAP II207); – I., munt. (Fil 42); f) Donic pren. (Isp VI2; -a, G., 1668 (Sur XVI); Donici, 1619 (BiA 56; Sd XVI 391); -comis (17 A I 57); Nicoară părcălab (17 A II 96); fabulistul Al. -; prenume, (17 A I 100); Doniga, Z. (IS 274); Donoiu și Donțu olt. (Cand 107); Doniță, Donițoiu (ib). g) Donca b. (16 A I 225; Moț); Doncă, olt. (RI VI 263). h) Donce t.; Donc/escu S., act; -ești s.(Ștef); -ea, P., ard (Var 35); Donciu (Dm); Doncioiu, greacă(Puc). IV. 1. Formă veche limba română cu sufix -ie: Întonie (Ard II 154). 2. Contam, cu Atanase: Antînas, 1587(Sur XVI). 3. Antănăsiile, zile nefaste, 16 – 17 ian.(Has). 4. + -uț: Andănuț; -ă, olt. (Cand 106).[1] Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Antonie cel Mare: Antonie cel Mare (250-356 despre Hr.), sfânt cuvios, sărbătorit la 17 ianuarie. La vârsta de 20 de ani și-a împărțit săracilor averea și s-a retras în deșertul Egiptului, ducându-și viața în preajma monahilor. De la vârsta de 35 de ani a trăit ca schimnic, atrăgând în preajma lui o mare mulțime de ucenici. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ANTONIE: ANTONIE (251-356), călugăr ascet egiptean. Fondatorul monahismului creștin; canonizat. Este pomenit la 17 ian. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANTONIE CEL MARE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
GRAMATICA cuvântului ANTONIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului antonie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ANTONIE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE antonie? Vezi cuvântul antonie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul antonie?[ an-to-ni-e ] Se pare că cuvântul antonie are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de talie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
