 | as |
|
| Antichitate [ an-ti-chi-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU antichitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului antichitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru antichitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE, (2) antichități, substantiv feminin 1. Epoca civilizației vechi, în special greco-romane. Pînă la Copernic, atît în știință cît și în concepția oamenilor stăpînea sistemul învechit al lui Ptolemeu, rămas moștenire încă din antichitate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. Se credea chiar în antichitate că... [misienii] erau tot dintr-o familie cu moesienii de la Dunăre. BOLINTINEANU, O. 308. ♦ Vechime. Acest tîrg a fost odată rezidența domnească; acum insă nici o urmă de antichitate în el nu se mai vede. NEGRUZZI, S. I 191. 2. Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. Muzeu de antichități. • Am luat adesea pana spre a înjgheba cînd fapte reale, cînd studioase plăsmuiri, mai totdauna atingătoare de istoria și de antichitățile patriei. ODOBESCU, S. III 625. Mavru poseda o colecțiune de antichități importante, adunate, cele mai multe, după malurile sting și drept al Dunării, colecțiune pe care, încă în viață fiind, a făcut-o donațiune muzeului nostru național. GHICA, S. A. 144. – Variantă: (învechit) anticitáte (NEGRUZZI, S. II 304) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru antichitate: antichitate forme 1. vechime foarte îndepărtată; 2. (colectiv) cei vechi; 3. plural monumente sau opere de artă antice: antichități egiptene; 4. primul din marele perioade ale istoriei universale până la anul 476 despre Hristos; antichitate clasică, perioada istoriei și a civilizațiunii greco-romane. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru antichitate: antichitate substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 191 / V: (înv) antichitateticitantichitate, antichitatecuiantichitate, antichitatecviantichitate / Plural: antichitatetăți / Etimologie: franceza antiquite, lat antiquitas, -atis] 1 Epocă a civilizației vechi. 2 (Spc) Civilizație greco-romană. 3 (Pex) Vechime. 4 (Ccr) Obiect antic. 5 (Ccr) Monument antic. 6 (Ccr; lpl) Vestigii arheologice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE substantiv feminin 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizații, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [Variante anticvitate substantiv feminin / conform limba franceza antiquité, italiana antichità, latina antiquitas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE substantiv feminin 1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații. • vechime. 2. (la plural) obiecte ale vieții materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi și valoroase. (< limba franceza antiquité, latina antiquitas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE, (2) antichități, substantiv feminin 1. Epocă a civilizației vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la plural ) Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Variante: (învechit) anticitáte substantiv feminin] – Din limba franceza antiquité, latina antiquitas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE, (2) antichități, substantiv feminin 1. Epocă a civilizației vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la plural ) Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Variante: (învechit) anticitáte substantiv feminin] – Din limba franceza antiquité, latina antiquitas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE, (2) antichități, substantiv feminin 1. Epoca civilizației vechi, în special a celei greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Variante: (învechit) anticitáte substantiv feminin] – în franceză antiquité (neologism din limba latină antiquitas, -atis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITÁTE antichitateăți forme 1) la sing. Epocă a vechilor civilizații, în special a celei greco-romane. 2) la plural Obiecte antice. Muzeu de antichitateăți. [G.-D. antichității] /<fr. antiquité, latina antiquitas, antichitateatis Forme diferite ale cuvantului antichitate: antichitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru antichitate: *antichitáte forme (latina antíquitas, -átis). Mare vechime. Ceĭ vechĭ: toată antichitatea credea asta. Statuă, medalie, monument antic: antichitățile Romeĭ. – Fals anticitate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru antichitate: antichitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat antichității; (obiecte) plural antichități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru antichitate: antichitáte (obiect) substantiv feminin, genitiv dativ articulat antichitắții; plural antichitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTICHITATE: ANTICHITATE substantiv vechime, (învechit) străvechime, vechie. (Vestigii din antichitate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANTICHITATE' anticelulíticANTICÉNTRUantichenómăANTICHÍMICANTICHITÁTEAntichitáteaántici / antíciANTICICLÓNANTICICLONÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ANTICHITATE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului antichitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 191 / V: înv antichitateticitantichitate, antichitatecuiantichitate, antichitatecviantichitate / Plural: antichitatetăți / Etimologie: franceza antiquite, lat antiquitas, -atis] 1 Epocă a civilizației vechi. ANTICHITÁTE antichitateăți forme 1 la sing. Muzeu de antichitateăți. Antiquité, latina antiquitas, antichitateatis. Vestigii din antichitate. Vestigii din antichitate. |
GRAMATICA cuvântului ANTICHITATE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului antichitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ANTICHITATE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE antichitate? Vezi cuvântul antichitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul antichitate?[ an-ti-chi-ta-te ] Se pare că cuvântul antichitate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ANTICHITATE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se șterge sau a se linge pe bot de sau, regional, despre ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul antichitate are forma: antichități
