 | as |
|
| Antic [ an-tic ] VEZI SINONIME PENTRU antic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului antic în mai multe dicționareDefinițiile pentru antic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC1, -Ă, antici, -e, adjectiv 1. Care a existat în trecutul îndepărtat, care a apărut în epocile istorice cele mai vechi. În vale se află, pe sub pămînt, ruinile unui castel antic. ODOBESCU, S. III 628. Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila... zimbrul. ALEXANDRESCU, P. 165. ♦ Aparținînd popoarelor din antichitate sau caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau civilizației lor. Odă în metru antic [titlu]. EMINESCU. 2. În genul creațiilor din antichitate. • (Prin exagerare) Am trecut prin... Nicolsburg, cu multe binale vechi, cu o curte antică, dar lăcuită. KOGĂLNICEANU, S. 10. ♦ figurat Clasic. Maistrul Ruben era un bătrîn de o antică frumuseță. EMINESCU, N. 52. – Accentuat și: ántic. Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru antic: ántic (-că), adjectiv – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. în franceză antique. – derivat antică, substantiv feminin (antichitate, obiect arheologic), din italiana antico, prin filieră orientală (limba neogreacă ἀντιϰά, limba turcă, limba bulgară, iudaism spaniolă antika, mr., megl. antică, conform Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, substantiv masculin (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, substantiv neutru (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germana Antiquariat; anticărie, substantiv feminin (anticariat); anticat, adjectiv (învechit, învechit); antichitate, substantiv feminin (vechime). Forme diferite ale cuvantului antic: antic-că Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru antic: antíc, antică [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 161 / A: ántic / Plural: anticici, -ice / Etimologie: franceza antique, lat antiquus] 1 a Care a existat în trecutul îndepărtat. 2 a Care datează din trecutul îndepărtat. 3 a Care aparține popoarelor antice. 4 a Care este caracteristic civilizației și culturii antice. 5 a În genul creațiilor artistice antice. 6 substantiv masculin și feminin Persoană aparținând popoarelor din Antichitate. 7 substantiv feminin (Înv) Obiect de artă din Antichitate. 8 a Care are perfecțiunea unei opere de artă din Antichitate Forme diferite ale cuvantului antic: antică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. Ruinile unui castel antic (ODOBESCU). ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau civilizației lor. Odă în metru antic (EMINESCU). 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și forme Persoană aparținând popoarelor din antichitate. [accentuat și: ántic] – în franceză antique (neologism din limba latină antiquus). Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și forme Persoană aparținând popoarelor din antichitate. III. S. forme (învechit) Obiect de artă din antichitate. [accentuat și: ántic] – Din limba franceza antique, latina antiquus. Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANTIC: ÁNTIC, -Ă, antici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din Antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din Antichitate. Stil antic. II. S. m. și forme Persoană aparținând popoarelor din Antichitate. III. S. forme (învechit) Obiect de artă din Antichitate. [accentuat și: antíc] – Din limba franceza antique, latina antiquus. Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru antic: *antíc, -ă adjectiv, plural forme e (latina antiquus). Foarte vechĭ: la Pompeji se văd ruine antice. figurat Care are calitățile lucrurilor de acelașĭ fel la ceĭ vechĭ: simplicitate antică. S. m. plural Ceĭ vechĭ (maĭ ales Greciĭ și Romaniĭ). S. forme, plural ĭ și e. Obĭect vechĭ (maĭ ales monetă) de sute saŭ miĭ de ani. figurat Iron. Persoană bătrînă saŭ cu obiceĭurĭ învechite. – Fals ántic. Forme diferite ale cuvantului antic: antic-ă -itoáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANTIC: ÁNTIC, -Ă adjectiv 1. Din trecutul îndepărtat; străvechi. ♦ Care aparține popoarelor, culturii și civilizației din antichitate. 2. În genul creațiilor din antichitate. ♦ (figurat) Clasic. // substantiv masculin și forme Cel care aparține popoarelor din antichitate. [< limba franceza antique, italiana antico, < latina antiquus – vechi]. Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC, -Ă I. adjectiv 1. care aparține antichității; străvechi. 2. în genul creațiilor din antichitate. • (figurat) clasic. II. substantiv masculin forme cel care aparține popoarelor din antichitate. (< limba franceza antique, latina antiquus) Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC1 anticcă (anticci, anticce) 1) Care ține de antichitate; propriu antichității. 2) Care ține de istoria și cultura popoarelor din antichitate. Istorie antică. /<fr. antique, latina antiquus Forme diferite ale cuvantului antic: anticcă anticci anticce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC2, -Ă, antici, -e, substantiv masculin și forme (Rar, mai ales la plural ) Persoană aparținînd popoarelor din antichitate (în special elin sau roman). – Accentuat și: ántic. Forme diferite ale cuvantului antic: antic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTÍC2 anticci m. Persoană care a trăit în antichitate. /<fr. antique, latina antiquus Forme diferite ale cuvantului antic: anticci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru antic: antíc adjectiv masculin, substantiv masculin, plural antíci; forme singular antícă, plural antíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTIC: ANTIC adjectiv vechi. (Cultura, lumea antic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANTIC' ANTIBRAHIÁLANTIBRONȘÍTICANTIBRUIÁJANTIBURGHÉZANTÍCántic / antícANTÍCĂanticabrájANTICALOFÍL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ANTIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului antic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Antíc, antică [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 161 / A: ántic / Plural: anticici, -ice / Etimologie: franceza antique, lat antiquus] 1 a Care a existat în trecutul îndepărtat. ANTÍC1 anticcă anticci, anticce 1 Care ține de antichitate; propriu antichității. ANTÍC2 anticci m. Cultura, lumea antic. Cultura, lumea antic. |
GRAMATICA cuvântului ANTIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului antic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ANTIC poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE antic? Vezi cuvântul antic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul antic?[ an-tic ] Se pare că cuvântul antic are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ANTIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma limba bengali?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul antic are forma: antícă
La plural substantivul antic are forma: antíci
